Aflata in centrul Capitalei, langa Gradina Cismigiu, pe strada al carei nume il poarta, manastirea cunoscuta sub numele de Schitul Magureanu, cu obste actualmente de calugari, are hramurile „Intrarea Maici Domnului in Biserica”, „Sfantul Ierarh Visarion” si „Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon”. Asezamantul a fost ridicat pe locul pe care in secolul al XVII-lea era mentionata o biserica de lemn, iar in secolul al XVIII-lea era amintita aici o chinovie de maici.
Manastirea a fost intemeiata intre 1751-1752, ctitori fiind Marele Logofat Constantin Vacarescu si sotia sa Marica, fiica vornicului Iordache Kretulescu si a Doamnei Safta, nascuta Brancoveanu. Ramanand neterminata la moartea lui Constantin Vacarescu, biserica a fost finalizata de fiica acestuia, Elena si sotul ei, Mihai Constantin Magureanu, intre anii 1753-1756. Locasul a fost inchinat Manastirii Sarindar, dar, dupa secularizarea averilor, manastirea a devenit biserica de mir. Portretele ctitorilor, copiate in 1862, de pe tablourile votive, sunt pastrate in albumul familiei Cantacuzino.
Ruinata de vreme, biserica a fost demolata si, pe locul ei, intre 1881-1884 a fost construita noua biserica. Pictura locasului a fost realizata de pictorul Gheorghe Ioanide care, ca si contemporanul sau, Gheorghe Tattarescu, a introdus un curent nou in pictura noastra bisericeasca, inspirat de Scoala Italiana. Catapeteasma de lemn, elegant impodobita, este opera sculptorului Costache Georgescu si pictata de acelasi pictor Ioanide in 1884, cand biserica si-a deschis portile.
Vechea pisanie a celui dintai locas se pastreaza asezata pe peretele de nord al bisericii. Este scrisa cu litere chirilice. Tot din vechiul asezamant sunt prezervate icoanele imparatesti, montate in interior, Sfanta Cruce din Altar, icoanele reprezentandu-i pe Sfantul Visarion si pe Sfanta Parascheva si un epitaf cusut cu fir aurit, cu o dedicatie in limba greaca, donat de „Scarlat si Elena cu fiii lor”. In 2010 biserica devine schit si ulterior manastire, iar in anul 2013, manastirea de calugarite este tranformata in manastire de calugari si incepe un serios program de restaurare.
Biserica este construita in forma de cruce cu abside decrosate si doua turle inegale asezate pe socluri patrate si avand peretii perforati de ferestre. Turlele au forme diferite – una patrata si alta hexagonala. Peretii sunt albi, strapunsi si ei de ferestre prelungi si in apropierea cornisei, sunt doua brauri de piatra sub care, dupa un sir de cornise, la mica distanta, se afla un alt brau.
Intrarea se face direct din trotuar, printr-o usa de lemn, incadrata de doua icoane si o alta icoana in medalion apare pe fronton. In ultimul timp, schitul desfasoara, cu sprijinul credinciosilor, o serie de actiuni de ajutorare a celor saraci, bolnavi, batrani si orfani.
IRINA STOICA
Comentarii