In aceste zile in care ne pregatim sa praznuim miracolul Nasterii Domnului incercam sa aducem in memoria noastra cateva amanunte legate de marea sarbatoare. Pe pamantul sfant si in imprejurimi au fost ridicate o serie de monumente aniversand Sfanta Nastere. Este suficient sa aminitm in acest sens Biserica Nasterii, Campul Pastorilor sau Grota Laptelui.
Pe langa aceste biserici in care multimea credinciosilor intra cu emotie si evlavie, exista o serie de alte elemente care aduc in mintea si in sufletele noastre imagini ale marii sarbatori.
Una dintre acestea este ieslea in care a fost asezat Pruncul Iisus imediat dupa nastere. Despre aceasta iesle gasim marturii in Evanghelia dupa Luca in care putem citi: „Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, ca nu mai era loc de gazduire pentru ei (…) Si grabindu-se (pastorii), au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle”.
Fericitul Ieronim ne spune ca Sfanta Elena a gasit „patutul” de lemn si l-a imbracat in argint. In secolul al XII-lea, cruciatii veniti aici au prealuat controlul bisericii in care era expus si au trimis ieslea la Roma.
Din nefericire din Sfanta Iesle nu s-a pastrat in cele din urma decat un fragment protejat de un relicvariu de cristal depus in Cripta Sfintei Nasteri (Nativitatii) aflata sub altarul principal al bazilicii Santa Maria Magiore din Roma. Biserica face parte dintre cele patru basilici de prima importanta ale Bisericii Catolice, toate aflate la Roma, celelalte fiind: San Pietro, San Giovani in Laterano si San Paulo fuori le Mura. Cu acestea imparte privilegiul suveranitatii papale.
Legenda spune ca in noaptea de 4 spre 5 august, anul 352 sau 358, Fecioara li s-a aratat in vis papei Sfantul Liberius si unui bogat locuitor din Roma numit Ioan. Ea a cerut sa i se ridice un sanctuar intr-un loc in care se va observa ninsoare. A doua zi o procesiune a pornit sa caute locul pe care l-a gasit pe colina Esquilin, unde in ciuda vremii de vara se asternuse un strat de zapada si papa a decis ridicarea bisericii Basilica Liberiana sau „Sfanta Marie a zapezilor” iar patricianul Ioan a sustinut cu bani lucrarile. A fost largita de papa Sixtus al III-lea, dupa Conciliul de la Efes. Lucrarile s-au desfasurat intre 432-440. Basilica se afla pe locul unui templu dedicat zilei Cybele si a fost complet restaurata si renovata in secolul al XVIII-lea.
Considerata de multi cea mai frumoasa biserica din Roma dupa Sfantul Petru, pastreaza inca aspectul sau vechi in ciuda exterioarelor adaugate ulterior.
Interiorul mentine forma standard din Roma secolului al V-lea. Pasind inauntru esti coplesit de maretia si eleganta ornamentelor. Doua siruri de coloane, cate 30 de fiecare parte impart suprafata in trei nave. Deasupra lor, in nava centrala sunt 36 de mozaicuri reproducand scene din Vechiul Testament. Alte mozaicuri cum sunt cele de deasupra intrarii in Capela Paolina prezinta scene din viata lui Iisus. Tavanul impresionant, renascentist, lucrat in lemn aurit si impartit in casete de tip antic, a fost realizat in secolul al XVI-lea de Giuliano da Sangalo si se spune ca a fost decorat cu o parte din primul aur adus din America, donat de regii catolici Isabela si Ferdinand. Pardoseala pastreaza intarsii din secolul al XII-lea iar baldachinul altarului, creatie a lui Ferdinando Fuga, expune coloane de porfir acoperite cu folie de bronz.
Basilica prezinta si cateva capele in navele laterale. In dreapta se afla Capela Sixtina sau Capela Prea Sfantului Sacrament, comandata de Papa Sixtus al V-lea lui Domenico Fontana in 1585. Capela Paolina comandata de papa Paul al V-lea lui Flamino Ponzo intre 1605-1613 pastreaza o icoana din secolul al IX-lea a Sfintei Fecioare despre care se spune ca a salvat orasul de ciuma. Pe langa acestea pot fi amintite Capela Crucifixului, Capela Sfantul Mihail, Capela Sfantul Petru in lanturi, cu fresca de Piero de la Francesca si, in partea stanga, Capela Cesi din secolul al XVI-lea sau Capela Sforza realizata in secolul al XVI-lea de Iacob de la Porta, al carei proiect initial a apartinut lui Michelangelo.
Papa Sixtus al III-lea (432-440) a creat in prima basilica o „grota a Nativitatii” asemanatoare cu cea din Bethlehem pe care mai tarziu Sixtus al V-lea a mutat-o fara a o altera cu nimic.
In biserica se afla si mormantul lui Bernini iar clopotnita, in stil renascentist, este cea mai inalta din oras masurand 75 de metri. Multimea credinciosilor ramane insa atrasa in mod deosebit de relicvele Ieslei Sfinte aflate initial afara, la intrare si mutata inauntru.
IRINA STOICA
Comentarii