Sfârsitul unui scandal

          Continuam publicarea, in exclusivitate, unor fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M.

          Continuam publicarea, in exclusivitate, unor fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999). Vom vedea, de asta data, cum se ajunge de la complot la proces si de aici la manipularea adevarului si santaj, dar si itele care leaga serviciile secrete italiene de CIA si NSA… via NATO. (A.H.)
          
           Adevãratul scandal De Lorenzo avea sã înceapã, însã, când L’Expresso” va publica sub semnãtura lui Iannuzzi: În sfârsit, adevãrul despre S.I.F.A.R.; 14 iulie 1964, complot la Quirinale. Segni si De Lorenzo pregãteau lovitura de stat. Timp de câteva luni, atacurile de presã vor continua foarte dur, iar în septembrie 1967 Iannuzzi va fi actionat în justitie pentru o notitã de câteva rânduri în care De Lorenzo s-a considerat calomniat. Desi în proces s-a fãcut dovada incontestabilã a complotului, ziaristii Iannuzzi si Sealfari au fost condamnati la 14 si, respectiv, 15 luni de închisoare, pentru calomniere gravã. În proces a rezultat cã, la 26 iunie 1964, comandantii a trei importante divizii de carabinieri – Roma, Napoli si Milano – fuseserã convocati „pentru comunicãri importante”, respectiv în vederea punerii în aplicare a planului loviturii de stat militare, ulterior contramandat. Au urmat câteva anchete ministeriale si parlamentare, escamotãri ale adevãrului, adevãruri cenzurate, adevãruri mutilate, martorii incomozi dispãrând rapid, unii în conditii stupide. Giulio Andreotti a dispus, în august 1974, distrugerea dosarelor întocmite de S.I.F.A.R. Înainte de ardere, ele au fost de mai multe ori fotocopiate, multiplicându-se armele santajului. Ligio Gelli avea sã fie unul dintre cei care nu numai cã au fãcut avere din traficarea acestor dosare, dar le-a utilizat în marele scandal cunoscut sub numele „Loggia Propaganda Due” (P.2), incriminatã de justitia italianã drept o „conspiratie politicã anticonstitutionalã.”
           Analisti ai activitãtii serviciilor secrete italiene au concluzionat cã devierile extraprofesionale ale acestora au fost o consecintã a sarcinilor pe care Italia si le-a asumat în cadrul N.A.T.O. Adeziunea Italiei la N.A.T.O. a fost mult discutatã de fortele politice de stânga, inclusiv sub aspectul obligatiilor asumate referitor la serviciile secrete. Dupã cum avea sã afirme Massimo Caprara, „in baza acordurilor N.A.T.O., S.I.D, a fost tinut sã transmitã informatii si sã primeascã instructiuni de la o anume centralã a C.I.A. care depinde direct de presedintele S.U.A.” Un alt acord s-a încheiat cu N.S.A. -„National Security Agency” -, care permitea agentiei americane sã supravegheze global cãile de comunicatii italiene, fãrã a se primi ceva din informatiile preluate. Alte obligatii se considerã a fi prevãzute în protocoale secrete încã necunoscute.