Numele complet sub care este cunoscut acest proeminent pictor al Renasterii tarzii este invaluit in povesti adevarate, demne de o legenda. Numele sau de botez a fost Jacopo si multa vreme – in copilarie si adolescenta – numele de familie a fost, in mod bizar ales, „Robusti”. Insemnand „plin de forta”, porecla se tragea de la faptele de vitejie ale tatalui sau, pe cand acesta lupta pentru apararea cetatii Padova. Dar „forta” din numele de imprumut ar putea avea drept origine insusi stilul energic al pictorului, apreciat si respectat de toata lumea buna din Venetia – orasul sau de bastina.
In numeroase documente si in unele lucrari apare insa o alta porecla, mai duioasa si plina de delicatete: „Tintoretto” (Vopsitorasul). Asa a intrat in istoria universala a picturii, cu porecla-diminutiv primita in perioada copilariei, cand se juca cu vopselele tatalui sau, Giovanni… Dar pentru Tintoretto s-a gasit, dupa secole, adevaratul nume de familie. Astfel, in anul 2007, dupa 413 ani de la moarte, cercetatorul spaniol Miguel Falomir de la Muzeul Prado (Madrid) a descoperit ca numele de familie autentic era „Comin” (Chimion)… Poate ca admirand capodoperele acestui geniu al Renasterii, porecla de „Furiosul” vi se va parea cea mai potrivita.
Tintoretto (1518-1594) a fost venetianul care si-a innobilat orasul cu cele mai multe si mai impresionante lucrari – dupa opinia multor critici –, el dedicandu-si foarte multi ani din viata decorarii unor prestigioase edificii religioase si laice precum Scuola Grande di San Marco si mai ales Scuola Grande di San Rocco (pentru care a realizat, ca un adevarat triumf al carierei sale, nu mai putin de 58 de lucrari pe doua etaje, pana in anul 1587, cand implinea 69 de ani). Astfel, numai in Sala Albergo (San Rocco) putem admira capodoperele „Iisus in fata lui Pilat”, „Ecce Homo” si „Pe drumul Golgotei”. O intamplare interesanta si care demonstreaza cu prisosinta cat de puternica era impresia stilului energic si dramatic al lui Tintoretto a fost urmatoarea: exceptionala sa lucrare „Sfantul Marcu salvand viata unui sclav” (1548) a fost respinsa de diriguitorii din Scuola di San Marco pentru ca era prea „indrazneata” si prea „personala”, considerandu-se ca maestrul a lucrat „prea repede la o asemenea compozitie emotionanta”. In consecinta, capodopera este gazduita de Gallerie dell’Accademia din Venetia. Scenariul realizat de Tintoretto si modul cum a pus in opera un episod din „Legenda de aur” a lui Varazze (1260) sunt emblematice pentru armonia dintre forta si evlavie specifice maestrului. Sf. Marcu il face invulnerabil pe un sclav care era pe cale de a fi martirizat.
Pentru Palatul Ducal din Venetia, Tintoretto a realizat o capodopera monumentala, si anume „Paradisul”, dimensiunile reprezentand un record mondial al artelor vizuale: 22,6 metri x 9,1 metri. El a fost ajutat de fiul sau Domenico (din casatoria cu Faustina de Vescari) si de fiica sa Marietta Robusti, provenind dintr-o iubire consumata inainte de casatorie. Foarte probabil, comanda pentru aceasta lucrare i-a fost facuta in 1588, iar lucrul a durat pana spre 1592. Dupa terminarea colosalei opere, batranul Tintoretto a decis sa nu se mai implice in conceperea unor lucari importante. Era deja foarte afectat de moartea copilului sau preferat, Marietta (moarta la 30 de ani, in 1590). A murit grav bolnav in 1594.
PAUL IOAN
Comentarii