Ridicat la 5 kilometri de satul Cheia si la circa 15 kilometri de soseaua Ramnicu Valcea-Baile Olanesti, Schitul Iezeru, cu obste de maici, are hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, praznuit pe 21 noiembrie. Actualul locas a fost construit in stricta apropiere a unuia mai vechi, atestat documentar in anii 1495-1501, in vremea lui Radu cel Mare, care a acordat asezamantului cateva danii. Noii ctitori erau Mircea Ciobanul si sotia sa, Domna Chiajna, si lucrarile incepute in 1552-1553 au fost terminate in 1567-1568. Schitul se degradeaza in vreme si in pisania din 1720 se mentioneaza ca in 1700 schitul era pustiu. Ajungand metoc al Episcopiei Ramnicului este recladit in 1714 de schimonahul Antonie. De fapt locasul, cu obste de calugari, era strans legat de viata acestuia.
Venit in Tara Romaneasca in 1648, locuieste la Ramnicu Valcea unde se ocupa de comert. La 64 de ani se hotaraste sa imbratiseze viata monahala si, dupa ce renunta la ideea de a merge la Muntele Athos, se stabileste la schitul Iezer, indemnat de episcopul Ilarion. El isi doneaza toate bunurile bisericii si munceste la zidirea chiliilor pastrate pana in zilele noastre langa biserica, spre apus. Pentru a-si indeplini chemarea catre cele sfinte, gaseste in munte o pestera, unde traieste trei zile in post si rugaciune.
In acest timp i se arata un inger care il indeamna sa sape o biserica in stanca. Cuviosul indeplineste porunca divina, daltuind, vreme de trei ani, biserica in stanca, aflata intr-o poenita din padure, la 600 metri rasarit de schit. Alaturi, tot in stanca, si-a sapat si chilia unde s-a stins din viata la 92 de ani, la 23 noiembrie 1720. A fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in 1992 iar moastele sale sunt pastrate in paraclisul nou al schitului, din stanga bisericii, langa chilii.
Biserica a mai fost restaurata in 1865-1890 cand s-au reparat si chiliile si a fost zidita clopotnita. Alte reparatii au fost facute in 1970 de Episcopia Ramnicului si Argesului. Viata monahala, intrerupta din cauza decretului din 1959, a fost reluata dupa 1989, cu obste de maici.
Schitul are trei cladiri din zid, etajate si impodobite cu cerdac de lemn. Biserica are forma de nava, naosul fiind strapuns de cate o fereastra pe fiecare parte, ca si pronaosul. Cele doua incaperi sunt separate printr-un perete cu o deschidere de marimea unei usi. Catapeteasma este din zid si pictura a fost realizata in 1720 de ieromonahul Nicolae. A fost restaurata cu prilejul primelor reparatii din 1865-1870 de ieromonahul Dositei din Cheia si apoi, in 1881, Moise Zugravul reface lucrarea din tinda, o parte din cea a altarului si scrie una dintre pisanii.
Biserica este acoperita cu tabla si nu are turla. Peretii exteriori sunt impartiti in doua registre inegale, cel de sus fiind impodobit cu ocnite dintre care nu sunt pictate decat cele de pe peretele de la intrare. Calugaritele au construit si o noua biserica, mai incapatoare, zidita ca paraclis, in partea stanga a bisericii centrale, incadrata in corpul de chilii.
IRINA STOICA
Comentarii