Aflat la circa 30 de kilometri de Cetatea Eterna, Tivoli este cunoscut ca oras al artei, incarcat de istorie. Nu se cunoaste cu precizie fondatorul lui dar cercetarile arheologice au stabilit ca orasul Tibor, cum era numit in Antichitate, a fost intemeiat in jurul secolului al XIII-lea i.Hr.
Intre acesta si capitala Imperiului au existat anumite conflicte si tensiuni, dar dezvoltarea Romei a dus si la infrumusetarea micului Tibor. Treptat aici au fost construite palate, vile, gradini, fortarete ridicate de imparati si aristocrati germani si mai tarziu de printi ai bisericii.
Cele mai renumite dintre vechile sale constructii, Villa d’Este si Villa Adriana fac parte din patrimoniul UNESCO, asemenea spectaculoaselor sale gradini.
Constructiile medievale se completeaza in mod fericit cu ruinele romane cum ar fi Templul Sibilei Tiburtine, construit in secolul al II-lea, Templul lui Tasso si cel al lui Hercule.
In centru se inalta turnurile crenelate ale fortaretei Roca Pia, construita de papa Pius al II-lea in 1461 iar in apropiere se afla ramasitele unui teatru roman care a fost complet descoperit abia in 1948.
Villa Adriana, a fost ridicata in timpul imparatului Adrian, fiul adoptiv al imparatului Traian. In Antichitatea romana prin „villa” se intelegea o locuinta apartinand unei familii de patricieni, de fapt un adevarat palat. Imparatul Adrian, considerat al treilea dintre cei cinci „imparati buni” ai imperiului, avea, ca si Traian, origini spaniole si a dorit din suflet sa demonstreze, ca este la fel de priceput ca predecesorul sau. In prima parte a vietii a plecat in campanii militare si apoi a stat mai mult in inima imperiului. De aceea a construit in apropierea capitalei cea mai fastuoasa resedinta care se putea imagina la vremea respectiva, cu bani castigati din campaniile militare.
Intre 125-134 d.Hr. pe terenul de pe dealurile Tiburtine au aparut 30 de constructii minunate, racordate la cele patru apeducte care alimentau Roma cu apa. Dupa ce imparatul s-a mutat aici, a continuat sa conduca imperiul printr-un serviciu de curierat care functiona non-stop. Arhitectii complexului s-au inspirat din arhitectura greaca si egipteana si au inclus aici case, terme, teatru, temple, biblioteci, camere de locuit, cladiri in care sa locuiasca sclavii, soldatii si artistii aflati permanent acolo.
Inclus in patrimoniul UNESCO, intregul complex prezinta in jurul fiecarei constructii alei pavate cu dale din marmura, fildes si sticla colorata. Mozaicurile din interior erau realizate dupa o tehnica tipic romana ca si zidurile, o combinatie de caramizi si tuf imbinate cu ciment. Una dintre ciudateniile imparatului era ideea lui de a nu vedea fata de muncitor sau sclav pe domeniile lui, de aceea se sapase o intreaga retea de tuneluri unele deosebit de largi.
Intregul ansamblu cu vile, teatru, alei, bazine, pavilioane, dezgropat dupa cercetari laborioase, poate fi comparat cu un oras antic ale carui ruine sunt strajuite de alei de chiparosi si maslini.
Remarcabile sunt de asemenea Villa d’Este detasandu-se ca un admirabil exemplu al stilului renascentist italian aplicat atat in arhitectura cat in amenajarea gradinilor sau Villa Gregoriana cu faimosul sau parc din secolul al XIX-lea.
In Villa d’Este pot fi admirate atat frescele care impodobesc interioarele cat si fantanile dintre care Le Cento-Fontani (Cele 100 de fantani) infrumuseteaza aleile. Villa i-a apartinut lui Ippolito d’Este, fiul Lucretiei Borgia, guvernator al regiunii Tivoli.
Villa Gregoriana, construita in secolul al XIX-lea de Papa Gregorio al XVI-lea, se remarca prin Marea Cascada si multimea grotelor; Grota Sirenelor, Grota lui Neptun, Tunelul cu ferestre, toate reinviind in calcar o lume de legende.
IRINA STOICA
Comentarii