Stranietatea statuilor de culoare neagra care o infatiseaza pe Fecioara Maria, de cele mai multe ori neobisnuita caracteristica cromatica fiind trecuta sub tacere de Biserica, nu a impiedicat asezarea lor pe locul cuvenit. La drept vorbind, acest lucru este absolut firesc. Totusi, el genereaza cel putin o oarecare nedumerire, daca ne gandim la simbolistica negrului in religia crestina, dar si la alte elemente ce trimit mai degraba spre paganism.
Suprapunere de crestinism cu paganism
Lucrate cel mai frecvent din abanos sau piatra, aceste Madone apar intotdeauna impodobite somptuos, in mod curios purtand o coroana. De aceea, au fost asociate unui cult al Lunii sau al stelelor. Asadar – noptii, deci perioadei temporale dominate in principiu de entitati si energii negative. Avem oare de-a face cu practici reminiscente din epoca precrestina si de evocarea unei divinitati feminine, dintre cele care erau glorificate in acele vremuri?
Pana in secolul al XVIII-lea, pelerinii care mergeau la catedrala din Chartres puteau cunoaste un rit misterios ce nu avea nimic crestin. Dupa rugaciunea in abatie si participarea la slujba, ei coborau intr-o cripta subterana, unde adorau in deplina tacere o statuie de abanos numita Notre-Dame-de-Sous-Terre („Sfanta-Fecioara-de-Sub-Pamant”), care infatisa o femeie sezand si tinand un copil in brate. Clasica imagine a Sfintei Maria cu Pruncul Iisus. Iar ca misterul sa fie si mai adanc, se stie ca la Chartres a fost venerata „dintotdeauna” o Fecioara si ca faimosul put de aici a fost sapat de vechii celti sau poate chiar de inaintasii lor!
Cultul Lunii si al Femeii
La Montserrat, in Spania, e adorata o statuie asemanatoare celei de la Chartres. La fel, la biserica din Crotona (Italia), unde a existat candva un templu dedicat Herei Lacinia, zeita romana a Lunii si protectoarea femeilor. Aceste trei locasuri de cult crestin adapostesc si azi statuia „femeii negre”. Ele nu sunt insa singurele in Europa. Numarul total este aproximat la 40, cele mai importante aflandu-se in Einsiedeln (Elvetia), Rocamadour, Dijon, Puy si Avioth (Franta), Orval (Luxemburg), Loreto, Venetia si Roma (Italia).
Cercetatorii acestui veritabil fenomen cvasi-necunoscut au observat ca Fecioarele negre ne aduc in fata unui cult ce depaseste dogmele crestine asupra virginitatii Maicii Domnului. Aproape toate aspectele cultului respectiv constituie dovada unui paganism nealterat, ramas incredibil de vivace dupa veacuri de crestinism si de vanatoare a superstitiilor. Iar majoritatea statuilor negre despre care vorbim sunt legate de rituri de fertilitate, de fecunditate si de sexualitate. Or, acestea nu sunt sub nicio forma atribute obisnuite ale Sfintei Fecioare crestine.
* * *
Referirea la statuile negre face trimitere explicita catre Biserica Catolica, dar si icoanele ortodoxe cunosc „devieri” similare de la canoanele cromatice ale obiectelor de veneratie crestine. Daca majoritatea celor dintai au fost sculptate intre secolele XI-XV, pictura icoanelor in stil bizantin cu Fecioare negre s-a realizat intr-un interval mai restrans: secolele XIII-XIV.
Intrebarile persista, desi Biserica a negat intotdeauna ca ar exista vreun fundament teologic pentru negrul acestor reprezentari. Ramane asadar, ca ipoteza dificil de probat, ideea ca ele provin din era precrestina, pastrand de fapt anumite atribute specifice vechilor zeite-mame ori zeitei Isis.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii