Asezata pe Valea Nilului, cetatea Tebei a constituit cu cateva milenii in urma una dintre podoabele Egiptului antic, resedinta faraonica si important centru religios. Daca Teba de odinioara nu mai exista ruinele vechii cetati uimesc si astazi evocand o maretie greu de imaginat. In vecinatatea acestora se afla in zilele noastre localitatile Karnak si Luxor, presarate la randul lor de monumente impunatoare care, desi macinate de trecerea timpului, sunt marturii ale stralucirii de odinioara.
Intre cele doua localitati este o distanta mica, de numai trei kilometri si poate de aceea uneori sunt privite ca piese ale aceluiasi ansamblu. Dintre ele, Karnak prezinta o zona mai vasta, acoperita cu monumente, pe care grecii o numeau Hermonthis. Monumentele acopera 30 de hectare, centrul ei fiind prezervat admirabil, si fiind impartita in trei sectiuni de un zid gros de caramida.
Zeii ocrotitori ai locului erau Amon, Mut si Khonsu, iar templele ridicate in cinstea lor erau considerate locuri sacre. Despre Templul lui Amon din Karnak, istoricul Diodorus din Sicilia spunea ca este cel mai vestit dintre cele patru temple ale Tebei. In stanga se afla sanctuarul lui Montu, zeul razboiului, un templu de forma rectangulara acoperind aproape doua hectare si jumatate. De cealalta parte, pe o suprafata de noua hectare, dintre care jumatate este inca neexplorata este sanctuarul zeitei Mut, sotia lui Amon, care simbolic este reprezentata ca vultur.
Marele templu al lui Amon uimeste in primul rand prin proportiile sale. Este cel mai mare templu din lume sustinut de coloane si este atat de vast incat ar putea sa cuprinda cu usurinta mai multe catedrale celebre printre care Nôtre Dame din Paris sau, cum spunea un istoric american, ar putea acoperi cel putin jumatate din Mahhattan. Ridicat in jurul anului 1400 i.Hr. a ajuns la forma finala construindu-se din spate in fata, dinspre sanctuar spre intrare. A fost o munca de generatii realizandu-se o lucrare de mare frumusete si de dimensiuni uriase.
Sirurile de stalpi, cu o inaltime de 14 metri, te conduc spre un prim pilon, drumul fiind flancat de sfincsi cu cap de berbec si ducand spre prima curte. In fata celui de al doilea pilon se afla statuia lui Ramses al II-lea (1279-1213 i.Hr.) indicand drumul spre sala coloanelor. Aceasta, cunoscuta si sub numele de sala hipolita, este cea mai impunatoare, avand o lungime de 102 metri si o latime de 53 de metri. Aici se ridica 134 de coloane cu o inaltime de 23 metri. Capitelurile imita florile de lotus si papirusurile, iar coloanele au o circumferinta de aproape 15 metri, in varful lor putand sta un grup masiv de persoane.
Este o veritabila padure de coloane care emotioneaza puternic, atat prin dimensiuni cat si prin jocul de lumini si umbre desfasurat sub razele soarelui. In timpul celei de a XIX-a dinastii au lucrat aici 81.322 persoane, incluzand, pe langa meseriasii obisnuiti, preotii si paznicii insarcinati cu diverse treburi, si taranii adusi special. Templul asigura venitul unui considerabil numar de sate si piete pentru ca faraonii aduceau aici bogatiile si prazile din expeditiile militare. Sala hipolita a fost realizata prin contributia mai multor faraoni. Amon-Ofis al III-lea a construit cele 12 coloane din centrul navei, sustinand enorme arhitrave. Ramses I a initiat decorarea acestora, munca lui fiind continuata de Set I si Ramses al II-lea.
Trecand de al patrulea si al cincilea pilon se ajunge in sanctuarul ridicat de faraonul Tuthmes I iar in spatele celui de al saselea pilon este sanctuarul construit de Philippos Arhidaios. Faraonul trebuia sa se prezinte in fata zeului de trei ori pe zi, dar, de obicei era reprezentat prin preoti. Ritualurile, la care oamenii de rand nu aveau acces, erau suficient de ciudate. Statuia protectoare era venerata, spalata, eventual imbracata, unsa cu pomezi si i se oferea mancare si bautura.
In spatele sanctuarului se afla sala de ceremonii a lui Tuthmes al III-lea care se pare ca in secolul al VI-lea a slujit pentru scurta vreme ca biserica crestina unor calugari. Aceasta indeplinea in vremea faraonului respectiv si functia de gradina botanica.
In lacul sacru din apropiere se oficiau ritualuri de purificare iar in zilele noastre, in jurul lui se desfasoara in anumite nopti spectacole de sunet si lumina, in undele limpezi oglindindu-se maretia trecutului.
IRINA STOICA
Comentarii