Numerosi critici si colectionari de arta estimeaza ca nudurile francezului François Boucher – proeminent reprezentant al stilului rococo – se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste senzualitatea si mesajul generos al nudurilor. Chiar daca marea majoritate a trupurilor de femei sunt inspirate din mitologie si relieful corpului nu difera esential de la o lucrare la alta, Boucher a fost considerat „vrajitorul nudurilor” si datorita culorilor foarte inspirate folosite pentru prospetimea epidermei eroinelor sale.
Marea sansa a unui talent innascut precum Boucher (1703-1770) a fost perioada in care Ludovic al XV-lea a admis pictura ca fiind o arta protejata la Curtea sa. Si, implicit, „functionarea” la Curte a marchizei de Pompadour, metresa principala si mare protectoare a artelor (inclusiv a literelor, fiind buna amica a lui Voltaire). Atat marchiza „ultra-intelectuala”, cat si regina Maria Leczinka i-au cerut lui Boucher numeroase lucrari cu care sa-si decoreze saloanele, dormitoarele si chiar sala de mese… Neobositul Boucher, nascut la Paris si avand un tata pictor, nu a ezitat sa profite de curentul rococo al epocii, inlocuitorul profunzimii cu care ne obisnuise barocul. Viata de la Curte permitea libertati amoroase si de aceea nudurile s-au potrivit de minune cu erotismul si hedonismul promovate de nobilimea acelei perioade.
Boucher s-a afirmat de tanar prin finetea si gratia cu care executa panze in care goliciunea femeii era in prim plan. Primul sau mare succes a fost „Rinaldo si Armida”, finalizat pe cand avea treizeci si unu de ani. Talentul sau uluitor in realizarea unei atmosfere bucolice si a unor peisaje pastorale pigmentate cu scene de dragoste l-au condus pe marele maestru spre realizarea de mari proiecte pentru tapiserii si goblenuri. La treizeci de ani se casatoreste cu Marie-Jeanne Busseau si cuplul va avea trei copii. Cum apetitul pentru nuduri l-a stapanit pe Boucher intreaga cariera, unul dintre marii lui adversari, invatatul Diderot, spunea ca prin „femeile dezgolite care apar la tot pasul in intimitatea pictorului inseamna prostituarea propriei neveste…” Era o rautate gratuita a celui care a pus bazele Enciclopediei, caci Boucher nu si-a folosit drept model sotia, ci a avut in propria imaginatie un tipar al trupului de zeita. Printre altele, pentru unele capodopere ale genului a folosit drept model chiar protagonista panzei. Este cazul faimoasei lucrari „Marie-Louise Murphy”, una dintre metresele regelui pe care le-a „detronat” marchiza de Pompadour.
Frumusetea cu nuante palide de erotism ale nudurilor maestrului stilului rococo a putut fi imortalizata si din cauza faptului ca Inchizitia nu a actionat in Franta asa cum s-a intamplat in Spania, unde marele Goya si-a vazut confiscat nudul „Maya dezbracata”. Boucher a lucrat in liniste, incurajat de preferintele marilor nobili si ale nevestelor acestora. El era cautat si pentru decoruri la teatru, atat de pretuita era arta sa. Iar dintre zeitele pe care le-a facut nemuritoare prin nudurile atat de expresive se remarca in primul rand Diana, care prin prezenta repetata in scene usor lascive o intrece pe Venus.
La randul lor, cuplurile de indragostiti ale lui Boucher reprezinta o lectie de romantism si senzualitate. Desi nuantele strict sexuale sunt evitate, tandretea este exceptional ilustrata, catifeland sentimentele umane.
PAUL IOAN
Comentarii