Ce gust avea vinul galo-roman? Cum miroseau parfumurile din Grecia Antica? O expozitie retrospectiva organizata la Paris îi invita pe vizitatori sa descopere si sa savureze aromele Antichitatii, gratie eforturilor depuse de un arheolog de la College de France.
Timp de aproape 50 de ani, Jean-Pierre Brun s-a dedicat studierii tehnicilor si economiilor din Antichitate, efectuând sapaturi în cartierele artizanilor din Pompeii, interesându-se de viticultura din Galia si reconstituind chimia parfumurilor din Grecia Antica.
„Este o arheologie foarte diferita de ceea ce au facut colegii lui înaintea sa”, constând nu doar în a cerceta „marea istorie a Imperiului Roman”, ci si „viata de zi cu zi a clasei de mijloc”, a explicat istoricul Julien Auber de Lapierre, curatorul acestei expozitii, care le propune vizitatorilor o calatorie prin intermediul unor situri arheologice situate în Italia, Grecia, Franta si în desertul oriental egiptean.
Amfore, dopuri de pluta, lampi cu ulei si vase de parfum – Muzeul Luvru a împrumutat o serie de obiecte pentru aceasta expozitie – precum si prese de vin, crame si nave de transport, expuse sub forma unor machete, i-au oferit cercetatorului francez informatii pretioase despre aceste produse.
Pe de alta parte, parfumurile, care aveau o mare varietate de întrebuintari – cosmetice, pentru masaj, îngrijiri medicale, parfumarea lenjeriei si a bancilor din centrele balneare –, au ramas mult timp învaluite în mister, informeaza AFP/ Agerpres.
Desigur, existau retetele lui Dioscorides, medicul si farmacologul grec din secolul I d.Hr. „Însa totul era putin cam abstract”, a declarat curatorul expozitiei. Analizând sedimentele gasite pe fundul unor vase de parfum si colaborând cu un chimist specializat, arheologul francez a putut sa recreeze unul dintre acele uleiuri parfumate, „rhodinon”, pe care vizitatorii expozitiei sunt invitati sa îl miroasa.
„Aveai nevoie de ulei de masline verde, de o radacina de baza – calamus, un fel de trestie usor parfumata – care servea drept fixativ, si de trandafiri de Damasc. Aceasta combinatie trebuia amestecata manual în borcane mari, al caror interior era acoperit cu miere, iar mâinile trebuiau sa fie acoperite si ele cu miere”, a detaliat Julien Auber de Lapierre.
Retele comerciale
Un alt produs major, vinul, consumat atât de aristocratie, cât si de clasele muncitoare, era „foarte diferit” de cel pe care îl cunoastem în zilele noastre.
„Era lasat destul de putin sa se învecheasca, ceea ce îi dadea un gust destul de aspru. Vinurile erau «îndoite» în mod regulat cu apa sau erau condimentate puternic pentru a sparge aceasta asprime. Semanau putin cu un vin fiert”, a explicat curatorul expozitiei.
Dincolo de aromele redescoperite, vinurile, uleiurile si parfumurile spun povestea vitalitatii economice a unei lumi mediteraneene dominate de agricultura si deja foarte strâns conectata de la o regiune la alta. „Retelele comerciale erau extrem de dense. Avem mereu tendinta de a crede ca în secolul al XXI-lea traim într-o lume interconectata, dar acest lucru se întâmpla deja în acele perioade”, a adaugat Julien Auber de Lapierre.
Descoperirea în sudul Frantei a unor vile agricole „capabile sa produca câteva mii de hectolitri pe an” a aratat ca viticultura nu era doar „o productie de amatori destinata consumului local, ci si exportului”, noteaza curatorul expozitiei.
Si în acest caz, amforele „vorbesc fara a fi nevoie de text”. Unele dintre ele, cu formele si semnele lor caracteristice, au calatorit din Tunisia în Peninsula Italica.
Altele au fost descoperite la marginea lumii antice, în Germania sau în desertul egiptean, unde garnizoanele romane pazeau rutele comerciale catre subcontinentul indian, iar cioburile lor erau fo-losite pentru schimbul de mesaje de la o fortareata la alta, de exemplu despre disputele dintre soldati.
„Este vorba despre «mica istorie», dar care contribuie la a reda viata si o anumita umanitate acestor rute ale caravanelor”, spune Julien Auber de Lapierre.
NICUSOR DINCA
Comentarii