Nu este deloc un joc al hazardului sau optiunea întâmplatoare a vreunui artist capricios ori excentric în faptul ca mitologiile marilor popoare ale actualei civilizatii terestre evoca statutul matern al materiei din care este compusa planeta noastra, al „uscatului” numit si „pamânt solid”, dupa cum nu constituie o efuziune lirica acea fraza tulburatoare rostita la fiecare slujba în bisericile crestine: „Din pamânt am fost facuti si în pamânt ne întoarcem!”.
Daca extindem fabuloasa imagine a gestului divin al Creatiei în tarâmul esteticii pure, vom regasi temeiul real, limpede si pur, al respectivelor idei. Toate acestea sunt explicate chiar de o orientare artistica în sine, moderna ca localizare temporala, capabila – daca nu chiar menita – mai putin sa contureze în mod placut, prin contururi si culori, o lume infinita, si mai mult sa sintetizeze, sa transfigureze si sa ne transfere în constiinta sensul primordial al alcatuirii numite pamânt.
Curentul artistic la care ne referim a fost numit simplu, fara echivoc, „Land art” sau „arta pamântului”. Este arta care se realizeaza direct în peisaj, sculptând pamântul însusi în lucrari de terasament sau realizând structuri în peisaj folosind materiale naturale, cum ar fi pietre sau crengute.
Acest tip de arta a facut parte din miscarea mai larga de arta conceptuala din anii 1960 si 1970. A fost înfiintata de un grup de artisti care au investigat situri naturale, moduri alternative de productie artistica si modalitati de a ocoli sistemul comercial al artei. Ceea ce a început ca o tendinta în sculptura de a încorpora materiale naturale cum ar fi… gunoaie curate, pietrele si plantele a devenit rapid o abordare bazata pe proces a creatiei de arta, în care artistul facea excursii în mediul înconjurator fie pentru a colecta obiecte, fie pentru a efectua lucrari specifice.
Unii artisti au folosit echipamente mecanice pentru a-si realiza lucrarile de terasament, în timp ce altii au facut interventii minime si temporare în peisaj. Cea mai faimoasa opera de „land art” este Spiral Jetty din 1970 a lui Robert Smithson, o lucrare de pamânt construita în Marele Lac Sarat din Statele Unite.
Desi unii artisti, cum ar fi Smithson, au folosit echipamente mecanice de terasament pentru a-si realiza operele de arta, alti confrati ai lor au efectuat interventii minime si temporare în peisaj, cum ar fi Richard Long, autor al unor constructii efemere circulare, cruciforme, spiralate poligonale – toate, din piatra de diverse forme si marimi ori din lemn.
„Arta pamântului” a fost de obicei documentata în opere de arta folosind fotografii si harti pe care artistul le putea expune într-o galerie. Artistii de teren au realizat însa si în galerie astfel de lucrari (care în unele cazuri pot fi „demontate” si rearanjate în alt cadru), aducând material din peisaj si folosindu-l pentru a crea instalatii. Un singur exemplu am ales, dintre numeroasele prezente – la propriu si la figurat – în teritoriul practic nesfârsit al „artei pamântului”.
Plasticianul Walter De Maria a realizat o punte între multiplele miscari ale practicii artistice care au înflorit în anii 1960, creând instalatii sculpturale interactive si oferind baze conceptuale lucrarilor sculpturale la scara mai mare.
În proiectele ulterioare, el a conectat spectatorii cu natura, fie prin încorporarea elementelor vizuale în natura însasi, fie prin aducerea componentelor naturii în spatiile galeriei.
Lucrarile sale cele mai ambitioase nu au fost doar de amploare fizica, ci si extreme în ceea ce priveste durata expozitiei; unele au durat decenii, fie în interior, fie în exterior, altele au fost, dimpotriva, exceptional de efemere, deoarece au fost expuse la intemperii.
Participarea sa activa la spectacole muzicale non-vizuale a fost la fel de minimalista si la scara larga si a ajutat la asezarea bazelor generatiilor ulterioare de interpreti muzicali care folosesc aceste caracteristici.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii