Profesiile nu au componente „genetice”, pentru a se putea urmari descendenta unor artisti din înaintasii înzestrati cu aceleasi calitati de iubitori si creatori de frumos.
Nu gresim însa deloc daca încercam sa contrazicem aceasta idee cu o exceptie magistrala din spatiul artistic românesc, exemplificâd cu membrii unei familii de pictori, graficieni si sculptori care au lasat posteritatii un mic tezaur de sensibilitate si simt extrem al armoniei din natura, din oameni si din lucrurile ce ne înconjoara.
Am enuntat la masculin identitatea generala a acestor personaje marcante ale istoriei plasticii românesti, dar exponentul principal al valorii înalte dovedite de familia respectiva este de fapt o artista de exceptie: Cecilia Cutescu-Storck.
Sa remarcam ca un precursor al prodigioasei activitati creatoare a urmasilor sai a fost sculptorul Karl Storck – primul profesor de sculptura al Academiei de Belle Arte din Bucuresti, înfiintata de Theodor Aman.
El este si autorul primei sculpturi monumentale din Capitala, care se pastreaza si astazi: „Spatarul Mihail Cantacuzino”. Carol Storck, fiul cel mare al artistului, sculptor la rândul sau, este autorul a trei dintre alegoriile care decoreaza Palatul de Justitie din Bucuresti si al monumentului „Gen. Dr. Carol Davila” aflat în fata Facultatii de Medicina din Bucuresti.
De asemenea, în muzeul din Capitala care poarta numele acestei familii se afla si o bogata selectie de opere ce apartin lui Frederic Storck, fiul cel mic al lui Karl, si el tot sculptor. Selectia cuprinde o varietate de portrete, nuduri, capete de expresie în bronz si marmura, medalii, plachete si piese cu valoare numismatica. Frederic a fost profesor la Scoala de Belle Arte din Bucuresti si – în plan deopotriva personal si profesional – a fost sotul Ceciliei Cutescu-Storck si „cealalta jumatate artistica” a familiei lor.
Frederic si Cecilia au construit si impozanta casa transformata astazi în muzeu, omologata ca monument de arhitectura. Cladirea este conceputa în stil anglo-normand, proiectul apartinând arhitectului Alexandru Clavel. Fatada principala este decorata cu motive ornamentale în piatra (brâuri, ancadramente, basoreliefuri) realizate de Frederic Storck. Interiorul se distinge prin mai multe picturi murale în encaustica, purtând semnatura Ceciliei Cutescu-Storck.
Nu în ultimul rând, ca pentru a întregi tabloul de familie al unor artisti de prim rang, celor mentionati mai sus li se alatura pictorul Alexandru Satmary, unicul fiu al lui Carol Popp de Szathmári si cumnatul Ceciliei Cutescu-Storck. Cât despre respectabilul Carol Popp de Szathmári, acesta a fost un pictor si grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de arta si documentarist din Regatul Român si unul dintre primii zece fotografi din Europa.
La origine lovisteanca din satul Râul Vadului, fost punct de vama între Tara Româneasca si Transilvania situat în nordul Vâlcii, Cecilia Cutescu (copila de odinioara care se ascundea în timpul orelor de scoala pentru a picta), a ajuns mai târziu sa studieze la München si la Paris, unde a avut expozitii de pictura si grafica foarte apreciate, în una dintre ele aparând alaturi de genialul Constantin Brâncusi.
Dupa casatoria cu sculptorul Frederic Storck, s-a aratat tot mai interesata de artele decorative si pictura murala monumentala. În 1916 a devenit profesoara la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, fiind prima femeie profesor la o universitate de arta de stat din Europa.
A creat numeroase picturi murale în cladiri publice din Bucuresti, dintre care cea mai importanta este marea fresca „Istoria negotului românesc”, realizata în 1933 în aula Acade-miei de Studii Economice.
Mentionam si fabuloasa experienta a sotilor Storck în Balcicul ctitorit de Regina Maria ca un adevarat sanctuar al artelor frumoase, unde cei doi si-au construit o resedinta de vis, unde veneau în fiecare vara.
Aici, Cecilia Cutescu-Storck a pictat largi perspective ale dealurilor, siluete fermecatoare de tataroaice, placându-i sa redea panorama spectaculoasa pe care o vedea chiar din loggia resedintei sale. De asemenea, ea a pictat si Palatul Reginei Maria, în 1932. Pictorita marturisea, în cartea sa autobiografica „Fresca unei vieti”, ca a organizat patru expozitii folosind lucrarile de pictura si de arta grafica, realizate în zona Balcicului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii