S-a tot vorbit despre temerile, justificate in opinia unora, privitoare la punerea in functiune la Geneva a celui mai mare experiment stiintific din toate timpurile. Multa lume a stat cu spaima in suflet, crezand ca fara sa vrea, savantii vor realiza o gaura neagra capabila sa transforme planeta in ruina, in doar cateva secunde. In ciuda asigurarilor date de specialisti, care sustineau ca chiar daca isi vor face aparitia unele gauri negre, ele vor fi extrem de mici si practic inofensive, lumea a continuat sa se teama. Dar sfarsitul lumii n-a mai avut loc, nici dupa ce colidronul CERN s-a defectat si a fost repus ulterior in functiune. Pentru unii, sunt bani aruncati pe fereastra, pentru altii toata tarasenia nu reprezinta decat o amanare a sfarsitului lumii, in vreme ce tot mai numerosi sunt cei ce cred ca nu este decat o alarma falsa. Ca atatea „apocalipse” din istorie, prezise dar niciodata intamplate…
O constatare mai actuala ca niciodata
Cea mai veche predictie referitoare la apropiata distrugere a lumii a fost descoperita pe o tablita de lut din Asiria antica si dateaza de aproape trei milenii. „Pamantul nostru s-a degradat tot mai mult in zilele din urma. Sunt semne ca lumea se apropie grabnic de sfarsit. Lacomia, violenta si coruptia domnesc pretutindeni”, se scria pe tableta respectiva care, trebuie sa recunoastem pare la fel de actuala acum ca si in urma cu 3000 de ani. La fel de neintemeiate s-au dovedit si convingerile escatologice ale numeroaselor secte evreiesti dinainte si din vremea lui Hristos. Crestinismul a mostenit o buna parte din aceste traditii, inscrise in Apocalipsa lui Ioan iar sectele de sorginte crestina, aparute in secolele ce au urmat precum ciupercile dupa ploaie au perpetuat covingerea ca sfarsitul lumii este iminent. Astfel, montanistii, aparuti pe la anul 155 au fost primul cult milenarist recunoscut. Ei credeau in reintoarcerea triumfala a lui Hristos pe Pamant, s-au stabilit in Anatolia si acolo au asteptat, impacati cu ei insisi si cu toata lumea, sfarsitul lumii. Montanus a fost un lider carismatic, inzestrat cu harul glosolaliei (vorbea, in transa, limbi pe care nu le cunostea in mod obisnuit) si in ciuda esecului profetiei, secta intemeiata de el a dainuit vreme de secole.
1000 – un an ca oricare altul
Pe 25 martie 970, lumea a asteptat, de asemenea cu infrigurare sfarsitul lumii, intrucat dupa cum sustineau unii teologi occidentali, in Biblie ar fi existat indicii ca evenimentul s-ar produce intr-o zi speciala, contopind doua mari sarbatori crestine. Cum in data respectiva Vinerea Mare coincidea cu Bunavestire, oamenii au asteptat-o cu infrigurare. Spaimele milenariste nu-i vor parasi apoi, vreme de trei decenii, fiindca Europa Occidentala a tremurat zdravan la apropierea anului 1000, cand se astepta ca o alta imparatie, cereasca, avea sa se instaureze pretutindeni, in locul trecatoarelor domnii pamantesti. In ultima zi a anului 999, o atmosfera de teroare si fascinatie a domnit in toata Europa crestina. Oamenii au asteptat, ingenuncheati in Biserici, aparitia cetelor ingeresti si trasnetele Judecatii de Apoi, dar nimic nu s-a intamplat. In 1284, papa Inocent III a anuntat ca sfarsitul lumii trebuie sa se produca neaparat in acel an, intrucat asa rezulta din calculele teologilor si matematicienilor aflati in slujba Sfantului Scaun: ei adaugasera numarul Fiarei – 666, la anul aparitiei religiei musulmane – 618 si obtinusera acel rezultat, care desigur ca nu avea nimic in comun cu realitatea. Insusi Botticelli pare sa fi fost atins de acest fior mistic, intrucat intr-una din panzele lui, Nasterea Domnului, apare o inscriptie greceasca, potrivit careia A Doua Venire a lui Hristos se va petrece in anul 1504.
Rabinul care s-a crezut Mesia si apoi s-a facut musulman!
Panicati de predictiile realizate de un grup de astrologi, aproape 20.000 londonezi si-au abandonat, pe 1 februarie 1524, casele si averile si s-au urcat pe colinele din preajma capitalei engleze. Cu totii erau convinsi ca se va declansa un al doilea Mare Potop, care va umfla apele Tamisei si va scufunda orasul. Nu s-a intamplat nimic, dar asta nu l-a impiedicat pe astrologul german Johannes Stoeffler sa prezica, o luna mai tarziu, ca o catastrofa similara se va abate asupra tarii sale. La cateva secole de atunci, savantii britanici nu mai privesc cu aceeasi detasare predictii de acest gen, intrucat incalzirea globala, topirea ghetarilor si intensificarea puterii uraganelor din Atlantic pot oricand abate asupra Londrei, tot prin intermediul Tamisei, o calamitate de proportii. Nici celelalte religii nu au fost lipsite de profeti mincinosi. In 1648, pretinzand ca se bazeaza pe un intens studiu al Kabbalei, rabinul Sabbatai Zevi a prezis ca Mesia se va intoarce pe Pamant. Cum venirea asteptata nu a avut loc, Zevi s-a proclamat el insusi Mantuitor si a reusit sa adune o multime de adepti. Amenintat de sultanul otoman, al carui supus era, sa inceteze cu tulburarile, Zevi a renuntat la religia mozaica si la pretentiile mesianice si s-a convertit la islamism…
Profetesa Joanna si biletul de loterie
1666 a fost de asemenea un an asteptat cu spaima, date fiind conotatiile sale Apocaliptice. Cum el a urmat unei perioade foarte secetoase, in Europa Occidentala, si chiar in acel an Londra a fost cuprinsa de cel mai devastator incendiu din istoria ei, in mod firesc oamenii au considerat toate aceste nenorociri drept un preambul al sfarsitului lumii. Sfarsitul secolului 18 a insemnat nu doar o ascensiune a iluminismului ci si perpetuarea unor credinte si superstitii eronate. Charles Wesley, fondatorul religiei metodiste, a sustinut, in 1794, ca Revolutia franceza este un semn al schimbari radicale a lumii, o vestitoare a Apocalipsei. Quakerii, alti fanatici religiosi, dar adepti ai unor principii, au sustinut si ei acelasi lucru, de asemenea fals. Cativa ani mai tarziu, la Devon, in Anglia, o autointitulata profetesa, pe nume Joanna Southcott, a pretins ca este insarcinata cu Sfantul Duh si va aduce pe lume pe Pruncul Iisus, la a doua Sa venire pe Pamant, chiar in ziua de Craciun a anului 1814. Faptul ca era virgina si avea varsta de 60 de ani nu i-a slabit cu nimic credinta acestei persoane bizare. Si totusi, ceva deosebit s-a intamplat in ziua respectiva: profetesa a murit. In ciuda dezamagirii generale, multi au continuat sa creada ca Joanna fusese intr-adevar o „aleasa” si, in 1927, o cutie pecetluita, despre care se spunea ca ar contine un important mesaj din partea ei, a fost deschisa in prezenta episcopului de Grantham. Uluiti, enoriasii prezenti au vazut ca „mesajul” era de fapt un banal bilet de loterie!
Cometa Halley nu a vestit Apocalipsa
1874 a devenit anul in care cultul Martorii lui Iehova a prezis, pentru prima oara, sfarsitul lumii. Pana in zilele noastre acest cult va repeta avertismentul de mai multe ori, de fiecare data fara rezultat. Astfel, in 1881 tot unii membrii ai sai, ca si matematicienii care au studiat Marea Piramida de la Gizeh, au ajuns la concluzia ca, data sfarsitului lumii ar fi incifrata in unghiurile si dimensiunile acestei monumentale constructii. Ei au calculat aceasta data si au obtinut anul 1881, care desigur s-a scurs fara ca Apocalipsa sa vina. Secolul XX n-a fost nici el scutit de predictii false, in ciuda progreselor inregistrate de stiinta si civilizatie opinia publica dovedindu-se la fel de credula. Astfel, in ciuda faptului ca precedentele aparitii ale cometei Halley nu provocasera nici un rau, lumea a devenit convinsa, gratie unei campanii declansate de presa, mai ales in Statele Unite, ca in 1910 revenirea cometei va declansa sfarsitul lumii. Singurul „profet” care nu s-a inselat a fost faimosul umorist Mark Twain, convins de multi ani ca se nascuse odata cu cometa (adica la venirea acesteia, in 1835) si avea sa moara totodata cu ea, fapt care s-a adeverit.
GABRIEL TUDOR
Comentarii