Ca si fericirea, excentricitatea nu poate fi definita decat in mod relativ, pe baza unor comparatii de multe ori lovite de subiectivitate si deformate de propria noastra conceptie de normalitate. Caci toti expertii in materie sunt de acord ca despre devieri de la comportamentul normal este vorba in cazul persoanelor excentrice.
Dar lucrurile se complica atunci cand specialistii amintesc despre intersectarea excentricitatii cu nebunia. De exemplu, cand in plina canicula o persoana poarta pe cap o caciula de blana, parerile sunt impartite: „este nebuna!”, vor spune cei mai multi, sau „este excentrica!” Adevarul? Fie persoana cu pricina are o problema medicala (deci primii au dreptate), fie e sanatoasa dar vrea sa iasa neaparat in evidenta, adica „se deda la excentricitati”. Despre varianta a doua voi incerca sa relatez in continuare.
„Harta femeilor frumoase”
Unul dintre cei mai mari specialisti ai excentricitatii este psihologul american Roy Porter, autorul best-seller-ului „A Social History of Madness” (O istorie sociala a nebuniei), care, dincolo de consideratiile sale stiintifice, a alcatuit si o colectie impresionanta de manifestari ale excentricitatii premeditate (in cazul bolnavilor psihic se vorbeste despre excentricitate involuntara). Abaterea de la normalitate poate fi exemplificata mai `ntai prin dramaticul gest al lui Vincent van Gogh.
Marele pictor olandez si-a taiat o parte din lobul urechii stangi si a trimis-o iubitei sale, Rachel, care activa intr-un bordel din Arles. Gestul venea dupa o criza de dementa, in timpul careia l-a atacat cu un cutit pe bunul sau prieten Paul Gauguin. „Dovada suprema de iubire prin automutilare”, au comentat unii. „Gest de nebun”, au spus altii, bazandu-se pe diagnosticul lui van Gogh. Desigur, este un exemplu-limita si nimeni nu va sti niciodata cat de lucid a fost maestrul in acele momente. Dar tocmai cazurile individuale cu grad inalt de anormalitate ne vor putea lamuri asupra fenomenului numit excentricitate.
Printre numeroasele exemple ale dr. Roy Porter (clasificate pe domenii de activitate si plecand din antichitate) se afla si Troy Hurtubise, care, obsedat de un iminent atac al unui urs grizzly, a inventat un costum de protectie contra acestui animal de prada (n-a reusit sa vanda nici un exemplar). Raymond Kurzweil inventator vizionar, lua zilnic o doza medicamentoasa de 250 de vitamine (si-si promova asiduu ideea), convins ca inteligenta artificiala o va depasi pe cea umana. Japonezul Yoshiro Nakamatsu a publicat (pe propria cheltuiala) o carte in care descria tot ceea ce a mancat timp de 34 de ani. Un vechi calif fatimid, Al-Hakim, suferea de insomnie si ordonase subordonatilor sa doarma ziua. Englezul William Blakemoore a construit o manastire in care locuia singur.
Un alt englez, Scott Davatex, traia intr-o locuinta subterana mobilata cu carcase de masini si pictata in roz. Un vechi nobil scotian obisnuia sa dea banchete in onoarea cainilor sai, pe care-i imbraca cu vesminte croite dupa garderoba sa. Fara sa intrebe pe nimeni, americanul Josua Norton (antreprenor falit din San Francisco) s-a declarat „Imparat al SUA si Protector al Mexicului”. Un dictator din statul Burma, pe nume Ne Win, a ordonat crearea de bancnote a caror denominare sa fie multiplu de 9, fiind obsedat de numerologie si „9” era cifra lui norocoasa. Un nobil englez, Matthew Robinson, si-a petrecut o mare parte din viata sub apa, iar un altul, Stephen Tennant, nu obisnuia sa-si paraseasca patul decat foarte rar. Devotat ascendentilor sai, Brinsley Le Poer Trench a lansat teoria vietii in interiorul Pamantului, sustinand ca a descoperit arborele genealogic al familiei sale, care debutase acum… 63 de mii de ani, el fiind descendent al unei familii de extraterestri veniti pe atunci pe Terra. Fratii Collyer din New York au strans peste 136 de tone de gunoaie in apartamentele lor. Regina Victoria a Marii Britanii a pastrat neocupat locul sotului ei la cina, timp de douazeci de ani, dupa moartea printului Albert de Saxa Cobourg-Ghota…
Dar poate ca mai captivant decat toate aceste exemple este cazul britanicului Francis Galton, specializat in statistici si „starea de bine a societatii”, care, dupa numeroase calatorii prin Marea Britanie, a intocmit o „Harta a femeilor frumoase”, dupa numarul de „doamne atractive” pe care le-a intalnit in peregrinarile sale.
Acceptarea anormalitatii
Excentricitatea sau abaterea de la normalitate fiinteaza pe nisipurile miscatoare ale subiectivitatii noastre. Gandindu-ne la unele probleme sociale romanesti, nu ne putem retine, deseori, expresia: „Nu-i normal ce se intampla!” Sa fie vorba despre „excentricitati” ale membrilor de vaza ai societatii? Cred ca eticheta de „excentricitate” data pentru unele lucruri daunatoare greu si de acceptat este doar un joc pagubos de cuvinte. Dramatic este ca ceea ce este normal pentru unii, este anormal pentru altii. Poate de ceea Diogene Cinicul cauta cu lumanarea aprinsa un „om”, in plina zi.
Autor: PAUL IOAN
Comentarii