Dupa succesul romanului "Omul invizibil" scris de H.G. Wells in 1897, completat de succesul filmelor care l-au ecranizat de-a lungul deceniilor, nu se putea ca ideea centrala a fictiunii literare sa nu atraga si curiozitatea cercetatorilor. Daca multe idei de-ale lui Jules Verne au fost materializate la peste o suta de ani dupa ce au fost asternute pe hartie, de ce nu putea fi pusa in practica si aceasta posibilitate "trasnita" a scriitorului englez, cel care isi imaginase chiar si o invazie a martienilor? Cu atat mai mult cu cat o alta sursa de inspiratie putea fi si mai noua fictiune cinematografica, "Harry Potter"…
Asadar, ar putea deveni omul, invizibil? Ar putea trece el prin pereti? Dar altceva ar putea fi nedetectabil? De la aceste intrebari, "stimulate" si de fictiunea literara a lui Wells, un grup de fizicieni americani, finantati de Pentagon, pentru ca e vorba de multe valente militare, a anuntat, nu cu mult timp in urma, ca a conceput un sistem de "invizibilitate temporala", care are capacitatea de a face ca un eveniment sa devina complet nedetectabil timp de o fractiune de secunda.
Pentru un inceput cu potential, este suficient si un timp foarte scurt. Dispozitivul experimental pus la punct de fizicieni a fost inspirat nu atat de "omul invizibil", cat mai mult din cercetarile efectuate pentru realizarea celebrei "pelerine a invizibilitatii", promovata de filmele din seria "Harry Potter". Insa, si aici este partea senzationala a cercetarii, in loc sa incerce sa mascheze un obiect in spatiu, "pelerina" il ascunde in timp. Cel putin asta sustine un studiu publicat in revista britanica Nature.
O simpla diferenta de viteza
Coordonatorul acestui studiu, Moti Fridman, profesor la Universitatea Cornell din New York este convins ca rezultatele grupului de fizicieni reprezinta "un pas important spre obtinerea unei pelerine spatio-temporale complete". Practic, dispozitivul cu pricina "foloseste proprietatile spectrului luminos vizibil si faptul ca diversele culori care il compun se deplaseaza cu viteze usor diferite". Cum ar functiona acest dispozitiv, conform studiului publicat? Se incepe prin a difuza o raza de lumina verde intr-un cablu de fibra optica. Aceasta raza traverseaza apoi o lentila care o imparte in doua frecvente distincte: o lumina albastra, care se propaga putin mai repede decat raza verde de origine, si o lumina rosie, care este putin mai lenta. Ei bine, tocmai aceasta diferenta de viteza dintre cele doua raze este accentuata, amplificata si mai mult, prin interpunerea unui obstacol transparent. Dupa aceasta scurta descarcare a laserului, raza rosie si albastra vor suporta un tratament invers: un nou obstacol va accelera de aceasta data raza rosie si o va incetini pe cea albastra, iar o lentila va reuni cele doua fascicule pentru a produce o singura raza, de culoare verde.
Intr-un final, se obtine un fel de "decalaj temporal" intre raza rosie si cea albastra care "calatoresc" prin fibra optica. Ideea este ingenioasa si chiar daca diferenta de viteza dintre cele doua raze este minuscula, de doar 50 de picosecunde, ea este suficienta pentru a intercala o raza laser cu o frecventa diferita de lumina care trece prin fibra optica. Prin portita lasata deschisa de cele doua raze, se poate strecura o a treia. E drept ca "portita" ramane deschisa foarte putin timp, dar timpul ar fi suficient pentru ca o informatie sa treaca neobservata si mai ales fara a fi nedetectata, ceea ce in domeniul militar este esential.
Un fel de bariera de cale ferata
Pentru a fi inteles mai bine fenomenul, Robert Boyd si Zhimin Shi de la Universitatea Rochester din New York au aratat ca totul seamana cu trecerea la nivel cu calea ferata. "Atunci cand trece un tren, masinile se opresc in fata barierei, generand astfel "o gaura" in fluxul ce reprezinta traficul auto. Dupa trecerea trenului, masinile accelereaza, pana le prind din urma pe celelalte. Pentru un observator exterior, fluxul circulatiei pare absolut normal si nu exista nicio dovada a trecerii trenului prin intersectie". Toate bune si frumoase, numai ca pentru a avea un efect pregnant in realitate, cercetatorii au nevoie de timp. De un timp suficient de lung pentru "falia temporala" care mascheaza un eveniment. Altminteri, totul ramane o fictiune stiintifica, fara nici o ultilitate.
Or, testele efectuate de echipa coordonata de Moti Fridman sunt finantate in parte de DARPA, o agentie din Ministerul Apararii american, specializata in punerea la punct a tehnologiilor futuriste, care par ca tin de domeniul science-fiction, si care pot fi utilizate in scopuri militare. De aceea cercetatorii americani considera ca aceasta "invizibilitate temporala", chiar daca nu este vorba despre un "om invizibil", ar putea avea deja aplicatii imediate, cel putin in domeniul securizarii comunicatiilor, lucru esential astazi. Sa nu uitam ca DARPA a pus la punct in anii 1960 un sistem de transmisie de date intre computere, punand astfel bazele unui sistem care urma sa devina ulterior reteaua de internet actuala.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii