Diversitatea culorilor si alaturarea lor pe aripile fluturilor in diverse forme ramane un secret al naturii despre care oamenii de stiinta fac doar supozitii. Din pacate, avem o arhiva limitata de fosile, cea mai veche fiind a unui posibil fluture skipper, din perioada paleocenului superior (cu circa 57 milioane de ani in urma), descoperit in Danemarca. Unul dintre cele mai frumoase si bine conservate exemplare este Riodininae (Voltinia dramba), gasit intr-un chihlimbar din Republica Dominicana.
Origine, clasificare si aparare
In prezent a fost estimat un numar de 17.500 de specii de fluturi (Papilionidae) dintr-un numar de 180.000 de specii de Lepidoptera. Fluturii adevarati, recunoscuti de obicei in familia Papilionidae, sunt impartiti in cinci familii: Papilionidae, Pieridae, Lycaenidae, Riodinidae si Nymphalidae. Fluturii au si ei, propriile modalitati de aparare. Astfel, de la unele plante pe care le viziteaza organismul lor preia diferite otravuri, inofensive pentru ei, dar care, pentru un pradator nu sunt prea comestibile. O alta metoda ingenioasa este arta disimularii. Aripile unora imita culoarea frunzelor.
Zborul are o strategie bine stabilita
Se gasesc peste tot in lume, cu exceptia regiunilor foarte calde si aride si apartin arborelui evolutionist al moliilor, din familia Lepidoptea. Zborul lor, chiar daca atunci cand ii privim schimband-si directia continuu, suntem tentati sa credem ca nu are logica, este, dupa cum sustin specialistii, o strategie bine pusa la punct. Pana acum s-au putut evidentia, doua tipuri de zbor. Primul, in linie dreapta, cu viteza de peste 3m/s, este folosit mai ales pentru a scapa de un pericol sau atunci cand isi cauta un alt habitat. Al doilea, in bucle largi, este pus in practica, mai ales cand cauta hrana. Pentru a obtine aceste rezultate, o echipa de cercetatori britanici a montat pe un numar de 30 de fluturi niste emitatoare microscopice pentru ca apoi, prelucrand semnalele pe calculator, sa poata trasa o harta a zborurilor.
Exemplare rare si mari
Cel mai mare fluture de zi din lume este Regina Alexandra (Omithoptera Alexandrae), descoperit de Albert Stewart Meek in 1906, un colectionar angajat de lordul Walter Rothschild (cel care i-a dat si numele in 1907), pentru a strange informatii despre cat mai multe specii naturale existente in Papua Noua Guinee. Hranindu-se cu o planta deosebit de toxica, Regina nu prea are pradatori in afara de… om. Iese in evidenta prin aripile imense, cu o anvergura de 30 cm, de culoare maro cu pete albe. Masculul este mai mic insa mai colorat. Corpul este galben iar aripile au culoarea verde deschis si albastru. Veninoasa insecta care cantareste 25 g si are lungimea de 28 cm este considerata o specie pe cale de disparitie.
Migratia pe distante mari aduce schimbari la aripi
Potrivit studiului realizat de un grup de cercetatori de la Warnell School of Forestry and Natural Resources si cei de la Odum Schook of Ecology, care au comparat marimea si forma fluturilor-monarh migratori din estul si vestul SUA cu cei care nu migreaza din Hawai, Costa Rica si Florida, fluturii care migreaza au evoluat semnificativ fata de cei stationari. Acesti fluturi faimosi pentru migratia pe distante mai mari sunt considerati un "fenomen in pericol". Fascinanta si neinteleasa pe deplin de cercetatori, aceasta migratie a fluturilor-monarhi din nordul Statelor Unite spre Mexic este un adevarat spectacol al naturii.
IOANA FLORIA
Comentarii