Starea de sanatate ne preocupa, in mod firesc, in fiecare zi. Nu numai din cauza disconfortului generat de simptomele de boala, ci si pentru simplul motiv ca nefiind sanatosi, nu ne putem desfasura normal activitatile cotidiene, nu putem relationa eficient cu cei din jur, nu avem cum sa atingem finalitatile propuse. Totusi, cand o suferinta ne prinde in capcana, de multe ori nu stim deloc cum sa reactionam cel mai potrivit.
Ei, dar pentru a ne veni in ajutor doar exista medicii, nu? In acesti oameni deosebiti ne punem mereu nu doar sperantele, ci lasam pe umerii lor, ca pe o povara de care vrem sa ne debarasam intr-o clipita, toata responsabilitatea identificarii afectiuni(lor), tratamentul si – neaparat! – vindecarea. Si aici cam mereu gresim. Noi, ca indivizi si potentiali pacienti, dar si o sumedenie de alti factori responsabili care se afla ei insisi in suferinta. Cum ar fi sistemul educativ, dar si cel sanitar…
Un profesionist remarcabil
Este poate cea mai importanta problematica in sanatate, aflata pe picior de egalitate cu actul medical in sine: informarea populatiei. Despre acest lucru care nu trebuie neglijat nici chiar atunci cand ne credem perfect sanatosi, dar si despre alte probleme medicale de interes general pentru public (cum sunt afectiunile cu mai mare frecventa in sezonul rece), a avut amabilitatea sa ne prezinte o serie de puncte de vedere foate pertinente si utile un renumit medic de la Spitalul „Bagdasar-Arseni” din Bucuresti.
Dr. Mihai PARASCHIV este medic primar ortopedie-traumatologie din 1986, dupa absolvirea facultatii la Craiova, iar de zece ani activeaza la sus-amintitul spital din Capitala. In acest timp a efectuat, in medie, 6-700 de interventii pe an, pe tot ce inseamna membre superioare, cele inferioare si bazinul, cu exceptia zonei de coloana vertebrala; vorbim despre operatii la care a fost, cum se spune, „prima mana”. Foarte multe dintre acestea s-au adresat patologiei soldului, umarului si genunchiului, in cel putin 5000 de cazuri impunandu-se optiuni de protezare, iar uneori fiind chiar determinat de diversi factori sa inoveze, efectiv, formule care sa fie si eficiente pentru pacient, dar si avantajoase din punctul de vedere al costului. Fiindca, vrem-nu vrem, sanatatea – acest bun al omului, despre care tot spunem ca e nepretuit – ajunge sa devina la modul cel mai concret dependenta de banii ce se investesc in ea!
Ignoranta – o boala autoimuna a sistemului
In ortopedie-traumatologie, e util sa stim ca reusita unei interventii la urgenta depinde foarte mult si de complexitatea cazului (de pilda, pacientul are o fractura sau mai multe), de varsta bolnavului, de boli asociate (diabet, afectiuni ale sangelui, maladii oncologice etc.) ori, nu in ultimul rand, chiar si de greutatea si volumul corporal ale pacientului. Insa, ne marturiseste dr. Mihai Paraschiv, atunci cand apar rateuri in actul medical din domeniul sau, cel mai important lucru care intra in discutie e nerespectarea indicatiilor medico-chirurgicale prescrise. Si aici ajungem la lipsa educatiei sanitare corespunzatoare, o carenta grava a sistemului de la noi.
Alaturi de saracia majoritatii populatiei, aceasta face ca oamenii sa ajunga la spital cand e foarte tarziu, daca nu prea tarziu. Si atunci, posbilitatile de tratament devin mai putine si mai dificile, durata mai lunga, costurile incomparabil mai ridicate. Asa se face ca, din pacate, conform unei mentalitati strambe fara varsta, in cazuri extreme se inventeaza intotdeauna un „acar Paun” care sa raspunda pentru toate neajunsurile. Desi toata lumea stie ca „microbul” vine si sapa aproape intotdeauna chiar din interiorul sistemului sanitar.
Mai e mult pana departe…
Asa e la noi. Dar, ca niste „cetateni europeni cu drepturi depline” ce pretindem ca suntem, vrem sa plesnim de sanatate, insa fara a investi mai intai in strictul necesar pentru bolnavi, desfiintam spitale in chip aberant si le reinfiintam (din vorbe!) in functie de contextul electoral, ne plangem cat cuprinde ca ne pleaca tinerele cadre medicale, dar aici, in tara, sunt tot mai putini profesionistii adevarati care se implica in mod direct, permanent si dezinteresat in formarea practica a tinerilor medicinisti.
Si mai e o „boala” grea, de care nu prea avem sanse sa scapam prea curand, ne atrage atentia dr. Mihai Paraschiv: vrem sa traim ca-n Germania, dar sa muncim ca-n Romania… Si nu e doar o figura de stil! Exemplul nemtesc ni-l prezinta interlocutorul nostru nu neaparat ca pe un etalon, ci in primul rand ca pe o dovada ca, acolo unde exista educatie autentica facuta sistematizat, corectitudine, dar si daruire, lucrurile arata clar ca „se poate” (nu in sensul mioritic „se poate si-asa”!). Aflam, de pilda, ca in tari ca Germania ajung la urgenta accidentele, politraumatismele si asa mai departe, dar nu bolile cronice. De acestea se ocupa medicul de familie, care trimite bolnavul la specialist, iar un mare avantaj „afara”, pentru toti, consta in colaborarea exemplara dintre verigile sistemului medical.
Prin comparatie, la noi ajung multi bolnavi la urgente chiar si pentru o durere de cap (mai ales ca e gratuit), iar medicul nu are voie sa-l refuze, indiferent de caz, de momentul respectiv, ii va acorda minute de atentie, ii va prescrie un tratament, toate acestea insemnand timp luat de la alti pacienti, cheltuieli suplimentare, intarzieri in alte interventii, supraaglomerare inutila si nu doar atat. (In numarul viitor vom reveni cu alte idei foarte importante preluate si rezultate in urma dialogului cu dr. Mihai Paraschiv, precum si cu cateva sfaturi succinte pe care acesta le-a oferit cititorilor „Magazinului”, in vederea depasirii sezonului rece fara probleme de sanatate majore.)
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii