La 16 decembrie 1944, fortele armate ale Germaniei naziste au pornit un puternic atac împotriva fortelor aliate din regiunea Ardenilor, o zona des împadurita din Wallonia (Belgia), pe un front foarte larg cuprinzând teritorii si din Franta si Luxemburg. Hitler dorea cu disperare sa ajunga la strategicul port Antwerp (Anvers în franceza) pentru a taia aprovizionarile cu arme si oameni ale Marii Britanii si ale SUA de pe Frontul de Vest. Disperarea lui Hitler era cu atât mai mare cu cât Debarcarea din Normandia a aliatilor fusese un succes si potentialul Wehrmacht-ului se diminua din ce în ce mai mult.
Operatiunea „Garda Rinului”
Pentru germani, aceasta ultima tentativa a lui Hitler de a prelua controlul pe Frontul de Vest s-a numit „Garda Rinului”, iar pentru francezi s-a numit „Batalia pentru Ardeni”. Confruntarea militara a fost extrem de intensa si de solicitanta pentru ambele forte, iar istoricii consemneaza ca armata americana a avut cu acel prilej cele mai mari pierderi din întreg razboiul. Practic, luptele s-au desfasurat între 16 decembrie 1944 si 25 ianuarie 1945. Liderul militar al aliatilor a fost Dwight Eisenhower (comandant suprem al aliatilor), iar liderul trupelor aeropurtate a fost generalul american Anthony McAuliffe. Din statul major au mai facut parte feldmaresalul britanic Bernard Montgomery si generalul american George Patton. De partea germana, trupele au fost conduse de maresalul Walter Model si de maresalul Karl von Rundstedt.
Implicarea trupelor americane în Batalia pentru Ardeni a fost impresionanta, mai ales pentru ca un succes al germanilor ar fi dus razboiul într-o situatie imprevizibila, în care nazistii ar fi controlat Frontul de Vest. Au fost folositi peste 610.000 militari americani, pierderile fiind de 89 de mii de oameni (19 mii de morti). Initial, când atacul fortelor germane a fost o surpriza pentru aliati (care lasasera mai putine trupe în acea zona), aliatii au folosit doar 394 piese de artilerie, dar ulterior (dupa 24 decembrie 1944) acestea au ajuns la 4.155 de piese artilerie. De asemenea, dupa suplimentarea strategica a disponibilitatilor, numarul de tancuri ale aliatilor a ajuns la 1.616 (talie medie), în timp ce nemtii au folosit aproximativ 700 de tancuri.
Hitler voise sa se desfasoare o operatiune de pregatire a ofensivei din Ardeni cu cea mai mare discretie, însa agentii secreti americani, împreuna cu informatiile avioanelor de recunoastere au sesizat o concentrare de forte germane în acea zona a Belgiei. Dintr-o telegrama descifrata de „Inteligenta” americana a aflat ca va fi un atac puternic, dar nu a aflat data si locul exact. În cele din urma, aliatii au fost surprinsi de amploarea desfasurarii fortelor Werhrmacht-ului, pe un front lung de peste 60 de kilometri. Dar americanii si britanicii au reusit sa-si concentreze armatele în punctele strategice, astfel încât, cu ajutorul suplimentarilor de armament si oameni, au reusit sa obtina o victorie stralucita.
Drum deschis spre victoria finala
Succesul fortelor aliate din Ardeni si înabusirea ultimei initiative a lui Hitler de a recâstiga pozitiile pe Frontul de Vest au grabit finalul celui de-al Treilea Reich. Din ce în ce mai multi generali germani erau convinsi ca nu mai au o cauza mareata pentru care sa trimita trupele la lupta. Iar pierderile Wehrmacht-ului se ridicau la aproximativ 100.000 de oameni (ucisi, capturati, disparuti), în timp ce numarul de blindate disponibile se redusese semnificativ (tancuri si tunuri de asalt).
PAUL IOAN
Comentarii