Depopularea unor zone sau conditiile de viata foarte aspre dau nastere câteodata unor situatii destul de bizare si, oricum, neobisnuite. Prezentam mai jos doua asemenea cazuri, din regiuni geografice îndepartate, fara a insista pe ideea ca si în tara noastra exista sate parasite, cu un locuitor sau doi, ori izolate de civilizatie si aruncate parca în timp, în urma cu sute de ani.
Rochefourchat este o comuna din Franta (departamentul Drôme, regiunea Rhône-Alpes), în care, la recensamântul din 2010, s-a înregistrat oficial un singur locuitor. Locuitor care însa nici el nu are resedinta permanenta aici! I se spune comuna, deoarece, pe lânga „satul” principal, include si doua catune – Aribat si Gauze.
Prima atestare documentara dateaza din 1178, sub numele Rocha Forcha (s-ar traduce prin „stânca bifurcata”), deoarece pe o asemenea stânca având doua vârfuri s-a construit o cetate a episcopilor de Die, supusi ai împaratilor Germaniei. Apoi, numele a suferit o serie de transformari, dar cu acelasi sens, cel mai interesant pentru noi fiind acela de Rupe Turcana, care ne trimite cu gândul la faimoasa noastra cetate Rupea.
Aflata la întâlnirea diverselor interese ale stapânirilor de tot felul, zona a fost în repetate rânduri ravasita de evenimente istorice dramatice, de care oamenii locului erau cu totul straini. În 1900, cântecul popular „Fanfara din Rochefourchat” raspândea în întreaga Franta numele si gloria localnicilor, al caror declin demografic începuse însa deja pe la anul 1806, aflându-si probabil punctul final în zilele noastre.
În Alaska, oraselul de coasta Whittier are o particularitate insolita: aproape toti cei 182 de locuitori ai sai (la ultimul recensamânt) locuiesc într-o singura cladire, un imobil alcatuit din doua corpuri numite Buckner Building si Begich Towers, de fapt constructii militare. Primul a fost însa abandonat la 7 ani de la construire, iar în celalalt au ramas sa locuiasca peste 75% din oameni, restul având casele în locuri ceva mai izolate. Dar nu acesta e singurul amanunt interesant.
Initial, în al Doilea Razboi Mondial, aici au fost construite de catre armata americana instalatii militare, un port si o gara feroviara, în apropierea unui ghetar, totul primind numele de Camp Sullivan. În plus, de mentionat ca accesul în si din Whittier se poate face pe uscat numai printr-un tunel urias, de 4 kilometri, atât pentru masini, cât si pentru trenuri. „Blocul” Begich Towers, ridicat în 1956, pe cele 14 etaje ale sale are post de politie, posta, scoala, sala de gimnastica, magazin, loc de joaca, apartamente, spalatorie, o clinica, chiar si o biserica. Locuitorii ies afara, de obicei, când vor sa ia o gura de aer sau când pleaca în vacanta. Aceasta, din cauza iernilor aspre, când stratul de zapada ajunge pâna la 7 metri, iar vântul bate cu peste 60 km/ora.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii