– Stimate Domnule General, este o bucurie si o onoare pentru mine sa va am drept interlocutor. Pe lânga profesia Dv.
– Stimate Domnule General, este o bucurie si o onoare pentru mine sa va am drept interlocutor. Pe lânga profesia Dv., ati avut dintotdeauna aceasta pasiune pentru arta, pentru frumos, care a devenit… o a doua profesie si cu care ne-ati încântat. Cum s-a nascut ea?
– Am avut sansa în viata – în aceasta viata! – sa traiesc, cum sa va spun, mai multe vieti paralele. Aceea pe care ati spus-o, si ma bucur ca ati facut-o, de general, de om de stiinta, de literat, de colectionar si pictor. As putea sa spun ca am ajuns un general cunoscut, cu rezultate bune în armata, un colectionar cu o colectie frumoasa, dar si un pictor cunoscut, cu lucrari în patru mari muzee din lume. Si as putea spune ca 300 din lucrarile mele sunt în colectii mari din toate tarile.
– Faceti o distinctie între aceste pasiuni? Va domina una mai mult?
– Nu cred ca as putea face. În primul rând cred în destin. Foarte mult. Un destin pe care trebuie sa-l ajuti uneori. Sa ai un simt, paranormal as spune, un fler, ca atunci când întâmplarea a facut sa o iei la dreapta sau la stânga, sa stii ca acel drum este bun si sa-l ajuti pentru a merge pe el.
– Ca sa asigure succesul…
– Si mai este ceva. Un principiu, tot legat de spirit, ca orice ai face în viata ca om sa faci pentru placerea ta si nu pentru placerea altuia sau la ordin. Ai primit ordin, dar ceea ce faci trebuie sa-ti placa mai întâi tie. Si în felul acesta, reusind sa-mi placa mie, le place si celorlalti.
– Fascinati cu acest cuvânt, „colectii”, în ce constau colectiile Dv.? În special pentru publicul mai tânar.
– Colectia mea, si îmi doresc ca tocmai acestor tineri sa le trezesc pasiunea de colectionar, c-ar putea numi o colectie de arta comparata. În ea veti gasi si cea mai buna pictura româneasca, si putin din cea straina, si arta care exprima frumosul în alt mod – sticlarie si fildesuri vechi, argintarie…
– Suna cam ca un fel de „O mie si una de nopti”…
– Exact. Si covoare orientale – ar fi trebuit si mobilier. Dar structura apartamentelor în care am locuit totdeauna nu mi-a permis. Si în al doilea rând, va dati si Dv. seama: ce as fi sacrificat? Tablourile, fildesul, argintul? Am preferat mobilierul. Când intri la mine, un apartament ca oricare altul, ca la un muritor de rând, pur si simplu ai un asemenea soc, o asemenea placere, încât mobilierul dispare.
– Înca o întrebare: va plimbati printr-o lume fascinanta. Daca v-ati imagina ca plutiti pe un covor fermecat, spre ce zona v-ati îndrepta?
Scrierea femeilor
O profesoara traseaza cu delicatete cu o pensula, într-un atelier din provincia...
Comentarii