Membru al Casei dinastice Oldenburg, John („Hans” în daneza si norvegiana) s-a nascut la 2 februarie 1455, la Alborg (nordul tarii), ca fiu al lui Christian I al Danemarcei si al Dorothei de Brandenburg. În 1478 el s-a casatorit cu Christina de Saxonia si au avut patru copii, printre care si succesorul la tron, Christian al II-lea.
În anul 1458, pe când John avea numai trei ani, Consiliul general de Coroana din Norvegia a decis ca acesta sa fie viitorul rege al Norvegiei. La fel s-a întâmplat si în Suedia. Astfel ca John urma sa fie rege în trei tari. Acest lucru, mai rar în istorie, a fost posibil din cauza lipsei unor candidati cu sanse serioase la tronul celor trei natiuni nordice. În consecinta, faptele s-au desfasurat astfel: la 18 mai 1483, John este încoronat rege al Danemarcei. La 20 iulie 1483 este încoronat rege al Norvegiei, iar la 26 noiembrie 1497, rege al Suediei. Interesant este si ca în toate aceste tari succesorul la tron a fost fiul sau, Christian I.
În circumstantele unei triple responsabilitati regale, John a cautat sa mentina un echilibru economic si politic în cele trei tari. El s-a înconjurat de diplomati devotati cauzei unitatii nordice si a fost nevoit sa stavileasca intentiile unor contra-candidati care nu puteau accepta aceasta situatie politica. Unul dintre cei mai înversunati adversari a fost suedezul Sten Sture, important om politic si regent al suveranului precedent din Suedia. Dar John a stiut sa-l puna în umbra pe acest „rebel”, cu o abila politica de discreditare.
John a fost primul rege al Danemarcei care a dorit relatii cordiale cu Rusia. Imperiul Rus avea mari pretentii comerciale la Marea Baltica. Însa cele mai mari conflicte pentru putere s-au declansat în tarile al caror suveran era, pentru ca existau grupari politice care voiau sa-si impuna candidatul.
Pentru istoria celor trei tari nordice, John este comparat ca importanta cu Ludovic al XI-lea al Frantei si Henry al VII-lea al Angliei. El a murit în 1513, iar regina s-a calugarit.
PAUL IOAN
Comentarii