Potrivit unui studiu realizat de un cercetator din Mexic, tequila (un fel de echivalent pentru palinca nostra!) este benefica pentru oase, datorita unei plante folosite in procesul de producere a bauturii alcoolice. Planta folosita pentru a produce tequila contine substante ce pot imbunatati absorbtia de calciu si magneziu, ambele minerale fiind esentiale pentru mentinerea sanatatii oaselor.
In studiul realizat de Centrul de Cercetare si Studii Avansate din Mexic, soareci de laborator care au ingerat fructani*) din agave albastre au produs aproape 50% mai mult osteocalcin – principala proteina necolagenica a tesutului osos – fata de soarecii care nu au consumat fructani. In plus, diametrul oaselor a crescut dupa 8 saptamani in care rozatoarele au consumat planta.
Conducatorul studiului, dr. Mercedes Lopez, a spus ca efectele se datoreaza interactiunii dintre fructani si bacteria din intestine care permite moleculelor de zahar sa captureze nutrientii si sa ajute la transportul lor catre celulele din oase. Consumul acestor fructani din componenta agavelor, coroborat cu microbii intestinali, incurajeaza formarea tesutului osos, chiar si cu prezenta osteoporozei.
Rezultatele mentionate promit posibilitatea unui tratament alternativ pentru osteoporoza, boala care afecteaza cel putin 200 de milioane de oameni din intreaga lume. Nu este insa prima oara cand tequila a fost adusa in prim-plan datorita beneficiilor sale pentru sanatate. In afara de beneficiile pentru oase, se sustine ca bautura alcoolica mexicana poate ajuta la mentinerea nivelului optim de zahar din sange, la scaderea in greutate si chiar la combaterea colesterolului. Asta insa nu inseamna ca nu ar fi nevoie de multa prudenta si cumpatare extrema la consumarea ei!…
______________
*) Inulinele reprezinta un grup de oligozaharide care contin fructoza. Ele apartin clasei de carbohidrati cunoscute sub denumirea de fructani: se gasesc in radacinile de cicoare (Cichorium intybus) si topinambur (Helianthus tuberosus). Inulinele stimuleaza dezvoltarea Bifidobacterium sp. in intestinul gros si sunt utilizate de plante pentru depozitarea energiei, gasindu-se, in general, in radacini si in rizomi. Multe plante care le sintetizeaza si le acumuleaza nu mai acumuleaza alte astfel de elemente, cum ar fi amidonul.
Inulina incepe sa fie folosita din ce in ce mai mult in alimente, datorita caracteristicilor sale nutritionale si functionale deosebite. Poate fi utilizata ca indulcitor pentru inlocuirea zaharului, in alimentele grase si fainoase. De asemenea, ea mareste absorbtia calciului si pe cea a magneziului, fiind promotor al cresterii bacteriilor intestinale.
Din punct de vedere nutritional este considerata a fi o fibra solubila si din acest motiv consumul unor cantitati mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putand fi consumata si de diabetici si suferinzii de alte boli cu probleme in ceea ce priveste nivelul zaharului din sange. Tot ea ajuta si la stabilizarea florei intestinale si de aceea este folosita tot mai frecvent in alimentatia zilnica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii