Carnavalul minerilor bolivieni din Oruro, de pe Platoul Altiplano, despre care am scris in numarul precedent, are si componente care inclina mai degraba catre magie, catre relatia omului muritor cu lumile nevazute si vesnice. Din acest fenomen complex nu sunt insa excluse nici elementele (obiecte casnice, unelte, vietati etc.) care fac parte din existenta cotidiana a acestor oameni simpli, insa constituind un adevarat tezaur al civilizatiei umane.
Ofrande pentru demon
„Trebuie sa consacram fiecare dintre accesoriile muncii noastre, fie ele camioane, vagonete sau compresoare. Ele dau familiilor noastre painea de fiecare zi. Binecuvantand uneltele noastre, cerem stapanului tenebrelor o productie bogata in lunile viitoare. Munca noastra e foarte grea, dar ea inseamna viata noastra. Iubesc mina asta. Ea este cea care ne hraneste familiile. Trebuie sa-i multumim diavolului prin ofrande, ca sa aiba grija de noi” – spune Fernando, de 35 de ani, care are deja 17 ani de lucru in mina.
In credintele andine, lumea adancurilor muntelui este asociata focului Infernului si minerii trebuie sa-si ceara iertare ca patrund inauntru. „Diavolul se poate razbuna oricand si sa nu ne lase sa mai iesim din puturi. De aceea ii aducem ofrande”. Dupa ceremonia sacrificiului, doua lama sunt asezate pe o masa si yatari (conducatorul festivitatii) stropeste totul cu benzina si ii da foc. Fumul umple treptat tunelul, in timp ce minerii danseaza in cerc in jurul ofrandei. Dupa multe minute petrecute astfel in aceasta atmosfera, ei ies in lumea exterioara.
Presedintele, ambasadorii, minerii si agricultorii
In Bolivia, februarie este luna festivitatilor. Inaintea deschiderii oficiale, nenumarate comunitati din Oruro, Potosi, Cochabamba etc. vin in oras cu ocazia sarbatorii Anzilor, in prezenta presedintelui tarii, a unor ambasadori straini, a altor diplomati si, desigur, a localnicilor, toti ajungand la un moment dat sa se amestece, sa danseze, sa cante si sa petreaca impreuna, potrivit atat traditiilor autohtone ancestrale, cat si celor aduse din Europa de colonizatori. Mii de agricultori imbracati in costume traditionale invoca prin dans ploaia aducatoare de recolte bogate, acompaniati de instrumente ce evoca jallipacha, sezonul ploilor, care incepe in noiembrie.
Din 1993, sarbatoarea Anzilor poate fi celebrata in Oruro, ceea ce pana atunci era interzis Timp de cinci zile, circa 10.000 de dansatori si muzicieni creeaza o atmosfera incendiara, in care „ard” toti cei prezenti si in primul rand localnicii – din etniile Aymaras, Quechuas si Guaranis –, a caror viata depinde chiar de elementele invocate si evocate conform traditiilor locale, dar si celor „importate”, cum este venerarea Fecioarei din Socavon, mama si protectoarea locuitorilor din Oruro, al carei chip ar fi aparut pe o piatra din subterana..
* * *
In interiorul minei San José se afla o statuie a lui El Tio Supay, demonul venerat de minerii bolivieni. Cateva zile inainte de carnavalul oficial, minerii deghizati defileaza ore intregi de la baza colinei, pana la mina. Costumele lor pot cantari pana la 45 de kilograme (!) si costa peste 400 de euro, in timp ce salariul mediu al minerilor este de 97 de euro.
In plus, pentru a dansa oficial la Oruro fiind admisi in sanul celei mai prestigioase fraternitati, Morenada Central, doritorii trebuie sa plateasca 585 de euro. Cat despre festival, zilele de sambata si duminica reprezinta apogeul unei adevarate „nebunii” generale. Luni dimineata insa orasul redevine o localitate miniera, strazile se golesc si nu se mai aude niciun fel de muzica, linistea domnind pretutindeni. Doar in piata centrala, imensa statuie a Fecioarei domina orasul, veghind somnul credinciosilor sai…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii