Sunt nenumarate cazurile în care, un pacient fiind deja diagnosticat cu tumori maligne si poate chiar operat, este trecut la faza de tratament ce impune deloc agreabila procedura a chimioterapiei, cu tot ceea ce presupune ea: de la suferintele fizice si psihice, la frustrarile sociale si morale. Cu toate acestea, vorbim despre o faza a tratamentului anticancer menita sa tina cumplita maladie la distanta si chiar sa o elimine din organism.
Mai explicit, chimioterapia este un tip de tratament pentru cancer care foloseste medicamente cu scopul de a distruge celulele bolnave si actioneaza la nivelul celor maligne, care se divid si cresc rapid, încetinind sau oprind cresterea acestora, afirma dr. Romelia Sfetcu, medic primar Oncologie medicala, Competente Îngrijiri paleative si Ultrasonografie generala, citata de Agerpres.
Administrarea tratamentului
„Scopul chimioterapiei nu este acelasi pentru fiecare pacient, ci depinde de tipul de cancer si de cât de avansat este acesta. Chimioterapia poate fi folosita ca tratament pentru prevenirea reaparitiei celulelor canceroase dupa interventia chirurgicala, prevenirea raspândirii cancerului în alte organe, astfel încât operatia sa se poata efectua mai usor, micsorarea dimensiunii unei tumori incurabile cu scopul de a îmbunatati calitatea vietii si pentru a ameliora simptomele (denumita chimioterapie paleativa)” –, explica medicul.
În ceea ce priveste administrarea medicamentelor numite citostatice, acest lucru se poate face într-un spital, într-un cabinet medical sau la domiciliul pacientului, iar tratamentul este stabilit în functie de tipul de cancer, de medicamentele folosite si de modul în care raspunde organismul bolnavului la respectiva interventie.
Uneori, tratamentul înseamna înghitirea unei pastile sau se administreaza printr-o injectie. Frec-vent însa, la cei mai multi pacienti tratamentul este injectabil, printr-o vena. Chimioterapia intravenoasa se realizeaza cu ajutorul unor branule, porturi sau camere implantabile si pompe pentru perfuzie continua, în special când durata tratamentului este mai lunga. Chimioterapia se administreaza pe cicluri de tratament, care pot dura una sau mai multe zile si sunt urmate de o perioada de repaus. Medicul oncolog va stabili planul de tratament chimioterapic în functie de tipul de cancer, de medicamentele folosite si de modul în care organismul bolnavului raspunde la tratament.
Protocolul vietii
Medicii oncologi arata ca o caracteristica esentiala a chimioterapiei clasice este absenta unei specificitati absolute asupra celulei canceroase, adaugând ca eficacitatea acesteia se bazeaza pe diferenta de susceptibilitate între celulele tumorale si cele normale. Chimioterapia reprezinta tratamentul general medicamentos sistemic al cancerului, ce se bazeaza pe utilizarea unor substante (citostatice) care interfereaza cu metabolismul celular si în consecinta antreneaza o citoliza. Actul de nastere al chimioterapiei dateaza din 1943, când s-a constatat ca expunerea accidentala la azot-iperita determina regresia adenopatiilor si aplazie medulara (efecte citostatice). Chi-mioterapia este un tratament general. Citostaticele actioneaza în general asupra unor tinte implicate în multiplicarea celulara si sunt deci active asupra tesuturilor în proliferare. Medicul oncolog recomanda fiecarui pacient un anumit protocol de tratament, care cuprinde unul sau mai multe citostatice.
Acest protocol se elaboreaza tinând seama de mai multi factori: – localizarea bolii; – tipul de cancer; – stadiul bolii; – tipul de chimioterapie preconizat; – recomandarea ghidurilor de terapie; – patologia asociata a pacientului (alte boli); – preferintele pacientului. Chimioterapia primara/de inductie, în cazul unor tumori foarte chimiosensibile, ca de exemplu tumorile cu celule germinale, limfoamele maligne; chimioterepia poate fi curativa chiar la cazurile avansate/cu metastaze.
Chimioterapia adjuvanta se efectueaza dupa tratamentul local radical (chirurgie sau radioterapie) al tumorii primare; chimioterapia neoadjuvanta reprezinta prima secventa terapeutica, înaintea tratamentului local al tumorii primare. Asocierea chimio-radioterapie este tot mai mult utilizata în special în cazurile avansate locoregional, precum si în cazul unor tratamente adjuvante. Are ca scop ameliorarea controlului local printr-un efect sinergic între radioterapia cu actiune locoregionala si chimioterapia ca tratament general.
Chimioterapia paliativa se adreseaza stadiilor avansate, metastazelor, recidivelor tumorale. Scopul urmarit este prelungirea supravietuirii si/sau ameliorarea calitatii vietii, fata de tratamentul simptomatic exclusiv. Atât chimioterapia cât si alte tratamente medicamentoase sunt recomandate si se efectueaza la indicatia medicului oncolog, care colaboreaza cu restul echipei multidisciplinare pentru stabilirea planului general de tratament, cu toate etapele sale.
Proceduri si reactii
În privinta cailor de administrare a chimioterapiei, în functie de individ, se foloseste chimioterapia în perfuzie, care permite expunerea prelungita a celulelor tumorale la agenti citotoxici si, totodata, o ameliorare a tolerantei pacientului la efectele secundare imediate a chimioterapicelor (mai ales la toxicitatea hematologica), modalitate indicata în tumorile cu o cinetica lenta si putin chimiosensibile.
Chimioterapia intraperitoneala reprezinta modalitatea de a obtine o concentratie crescuta de substante citotoxice în contact direct cu seroasa peritoneala. Cancerele ovariene si unele cancere digestive cu diseminare peritoneala fac obiectul de studiu al chimioterapiei intraperitoneale.
Chimioterapia intraarteriala consta în administrarea chimioterapicelor direct în artera nutritiva a tumorii, dupa introducerea unui cateter intraarterial – permite cresterea concentratiei intratumorale a produselor citotoxice si expunerea minima sistemica la efecte secundare. O alta modalitate de tratament o reprezinta chimioterapia orala, scopul acesteia fiind de a obtine o durata de actiune mai lunga la medicament. În acest caz, tratamentul poate fi efectuat într-un spital, cabinet medical sau la domiciliul pacientului.
În ceea ce priveste toxicitatea chimioterapiei, lipsa unei specificitati absolute asupra tesuturilor tumorale antreneaza un grad de toxicitate asupra tesuturilor normale (maduva hematogena, mucoasele, tegumentele, gonadele etc.): – toxicitatea acuta, comuna majoritatii citostaticelor e cauzata de lezarea tesuturilor rapid proliferative mentionate mai sus; – toxicitatea hematologica (cel mai frecvent se înregistreaza leucopenie cu neutropenie, urmata de trombopenie si anemie); – toxicitate digestiva sub forma de greturi si varsaturi; – toxicitate mucoasa (manifestata cel mai des ca stomatita, mai rar ca alterare a gustului); – toxicitatea cutanata (manifestata sub forma reactiilor de hipersensibilizare si anafilactice).
Sindromul palmo-plantar reprezinta o reactie toxica medicamentoasa, care debuteaza ca o eruptie cutanata si descuamativa a palmelor si suprafetei plantare a talpilor; – toxicitatea vasculara (tromboembolismul asociat chimioterapiei reprezinta o problema serioasa din cauza riscului crescut de tromboza datorat eliberarii de catre tumora a unui factor tisular cu efect procoagulant responsabil pentru declansarea cascadei de coagulare extrinseca); – toxicitatea tardiva; – toxicitatea cardiaca (este frecvent cronica si mai rar acuta); – leucemia mieloida acuta (poate sa apara dupa chimio-radioterapie).
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii