Drumul lui Preda

          A început la Scoala Normala din Abrud, transferata mai apoi la Cristur-Odorhei, a învatat si prin Bucuresti (1937-1941), dar, dupa examenul de capacitate, a renuntat la scoala. Cu toate acestea a ramas în Bucuresti si a trecut prin mai multe slujbe: corector la ziarul Timpul, functionar la Institutul de Statistica (1942); secretar de redactie la Evenimentul zilei (1942); corector la ziarul România libera (1945-1947); secretar de presa la Ministerul Informatiilor (1946); functionar la Societatea Scriitorilor Români (1947-1948); redactor (din 1952) si redactor-sef adjunct (1957-1958) la Viata Româneasca; vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor (din 1968); director al Editurii Cartea Româneasca.

          A început la Scoala Normala din Abrud, transferata mai apoi la Cristur-Odorhei, a învatat si prin Bucuresti (1937-1941), dar, dupa examenul de capacitate, a renuntat la scoala. Cu toate acestea a ramas în Bucuresti si a trecut prin mai multe slujbe: corector la ziarul Timpul, functionar la Institutul de Statistica (1942); secretar de redactie la Evenimentul zilei (1942); corector la ziarul România libera (1945-1947); secretar de presa la Ministerul Informatiilor (1946); functionar la Societatea Scriitorilor Români (1947-1948); redactor (din 1952) si redactor-sef adjunct (1957-1958) la Viata Româneasca; vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor (din 1968); director al Editurii Cartea Româneasca. Prima sa carte a fost volumul de nuvele Întâlnirea din pamânturi (1948), carte care a scos la suprafata universul rural si a anuntat nasterea unui mare prozator. Au urmat apoi nuvelele Ana Rosculet (1949), Desfasurarea (1952, Premiul de Stat), Ferestre întunecate (1956), Îndrazneala (1959), Friguri (1963); romanele: Morometii (I-II, 1955-1967, Premiul de Stat în 1955) – considerat opera fundamentala a literaturii românesti postbelice, Risipitorii (1962), Intrusul (1968, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), Marele singuratic (1971, Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor), Delirul (1975). Cel mai iubit dintre pamânteni (I-III, 1980) este ultima opera a sa. Dupa scrierile sale s-au facut si câteva filme. Ceea ce nimeni nu stie, este ce romane ar fi scris daca apuca sa traiasca dupa Revolutia din Decembrie 1989.Ghid România
          A aparut, de curând, Ghidul Hotelurilor, restaurantelor si vinurilor, România 2002, rodul unui parteneriat germano-austriaco-român, realizat in colaborare cu ACR. Aceasta prima editie este un pas catre descrierea turistica a României care va aparea anul viitor, având concursul profesionistilor din turism. Ceea ce incearca sa doveseasca aceasta lucrare este faptul ca România poate fi oricând un punct de atractie pentru turistul de peste hotare, locul unor frumuseti de neuitat si al unor vinuri rafinate din podgorii renumite. De toate acestea sunt constienti si editorii ghidului, domnii Karl Heinz Pelikan si Mihai Tatulici Timisoara, putina istorie
          La propunerea primarului, în 1999, Consiliul Local al municipiului Timisoara a votat hotarârea prin care s-a stabilit ca pe data de 3 august, în fiecare an, se va aniversa „Ziua Timisoarei”. La aceasta a treia editie a sarbatorii, manifestarile au debutat cu refacerea traseului eliberator al Armatei Române, din 1919, punctul terminus fiind Piata Unirii. În toamna anului 1918, dupa înfrângerea armatelor austro-ungare, pe fronturile de lupta ale primului razboi mondial, Banatul a fost ocupat de trupele Antantei. În Timisoara au intrat unitati militare sârbe, la început, iar în decembrie 1918 ele au fost urmate de cele franceze. La Conferinta de Pace de la Paris din 1919, între diplomatia româneasca si cea sârba s-a dus o lupta acerba pentru apartenenta zonei. La finele lunii iunie, puterile Antantei au decis divizarea Banatului, doua treimi revenind României si o treime Serbiei. Timisoara a revenit României. În acest context, la 28 iulie 1919, a început procesul de instaurare a administratiei românesti, care s-a finalizat pe 3 august 1919, o data cu intrarea în oras a primelor unitati ale Armatei Române operative.