Un implant controversat

          La conferinta de la MIT, o persoana afirma ca i-a fost facut un implant în penis, cu ocazia unei rapiri de care îsi aducea aminte în detaliu. Implantul, extras, a fost examinat de mai multi specialisti, în frunte cu David Pritchard; obiectul era gros de un milimetru si lung de patru si avea culoarea chihlimbarului.

          La conferinta de la MIT, o persoana afirma ca i-a fost facut un implant în penis, cu ocazia unei rapiri de care îsi aducea aminte în detaliu. Implantul, extras, a fost examinat de mai multi specialisti, în frunte cu David Pritchard; obiectul era gros de un milimetru si lung de patru si avea culoarea chihlimbarului. La microscopul electronic aparea un miez mai dur, translucid, înconjurat de un strat de colagen, depus probabil în cursul anilor chiar de organismul victimei. Din obiect ieseau trei fire, groase de 18 microni (aproximativ un sfert din grosimea unui fir de par). Analiza chimica a pus în evidenta carbon, hidrogen, oxigen si ceva mai putin azot decât se asteptau examinatorii. Dupa Pritchard, din aceste premise nu se putea spune nimic sigur privind originea artefactului si cu atât mai putin cazul nu putea constitui o dovada palpabila a rapirii. Dar el a recomandat un studiu suplimentar, multidisciplinar. O astfel de examinare a avut într-adevar loc în perioada care a urmat. Din pacate cele trei fire s-au dovedit simple fire de bumbac, care se puteau atasa de obiect de oriunde, iar restul era în mod cert de origine organica terestra.Complexitatea problemei
          Pritchard a recunoscut ca ceea ce l-a atras spre acest studiu a fost curiozitatea verificarii ipotezei originii extraterestre. Chiar daca în acest caz rezultatul a fost negativ, nu însemna ca efortul a fost inutil. Între altele, spunea profesorul, a înteles cât de complexa este abordarea unei astfel de ipoteze. Stând de vorba cu persoanele care acuzau rapiri, el si-a dat seama ca lucrurile nu se pot reduce la schema simpla promovata de David Jacobs si Budd Hopkins, privind examinarea medicala, experimentele de hibridare etc. Relatiile victimelor cu experientele prin care au trecut erau adesea ambivalente. Existau persoane rapite care se considerau uneori ca facând parte dintre extraterestri. În alta ordine de idei, foarte multi dintre cei care raportau rapiri sufe-risera abuzuri sexuale în copilarie, proportia lor fiind mult mai mare decât la restul populatiei. La unii sentimentul religios se îmbina cu experienta rapirii. În loc sa spuna „am vazut un OZN, mare cât o casa, cu hublouri etc.” acesti oameni spun „m-am întâlnit cu Dumnezeu si am simtit cum ma contopesc cu El…” Peste un milion de victime în SUA?
          În ciuda acestor îndoieli, Pritchard nu a exclus posibilitatea ca fenomenul rapirilor sa fie foarte raspândit. Din populatia de 225 milioane a Statelor Unite, spunea el, n-ar fi exclus ca un milion de persoane (daca nu chiar doua) sa fi fost victime ale unor rapiri, marea majoritate fara sa constientizeze aceasta. El a enuntat patru argumente în acest sens. În primul rând sondajul Roper, care evalua prezenta unor simptome care însotesc sistematic rapirile. Apoi cercetarile lui Joseph Nyman (asupra carora vom mai reveni) si care între altele iau în considerare ca cei mai multi rapiti trec printr-o lunga faza în care neaga cu vehementa ca ar avea vreo legatura cu acest fenomen. Al treilea argument provine din experienta unui prieten al sau, medic de urgenta în Los Angeles, relativ sceptic fata de fenomenele paranormale, care într-un lot de 250 de pacienti a gasit trei cazuri de rapiri. Al patrulea argument vine de la un taximetrist din Washington, D.C., care avea obiceiul sa-si întrebe mai toti pasagerii despre acest fenomen, gasind ca circa 1% erau convinsi ca au suferit o rapire. La toate acestea trebuie adaugat ca doar o treime îsi reamintesc constient rapirea. Prin urmare, spunea Pritchard, cele 2000 de cazuri de rapiri prezentate la conferinta de la M.I.T. erau doar „vârful vârfului unui imens ghetar”.