Ca într-un veritabil cor, americanii si rusii anunta ca vor sa cucereasca

          Universul calatorii la capatul lumii
          
          Au trecut mai bine de patru decenii de la prezentarea, în 1961, de catre fostul presedinte al SUA, J. F.

          Universul calatorii la capatul lumii
          
          Au trecut mai bine de patru decenii de la prezentarea, în 1961, de catre fostul presedinte al SUA, J. F. Kennedy, a primului mare vis spatial american, cunoscut sub numele de „Programul Apollo”. În cartile de istorie, Omul este acreditat cu performanta de a fi ajuns pe Luna în 1969, dar, s-o spunem, nu toata lumea e convinsa ca pamântenii au pus efectiv piciorul pe Luna. Iata ca azi, dupa programe spatiale ambitioase americane sau rusesti, desfasurate într-o atmosfera tensionata (pâna în 1989) sau într-un spirit de cooperare (dupa 1990), cucerirea spatiului intra într-o noua faza. Analistii nu ezita sa puna aceasta noua „escaladare”, aceasta „reîncalzire a supei”, pe seama intrarii Chinei în jocul spatial, stiut fiind faptul ca, recent, primul „taikonaut” chinez a facut câteva ture pe o orbita circumterestra.
          
          Oameni pe Luna
          
          Tonul a fost dat de actualul presedinte american, George W. Bush, care a facut cunoscuta saptamâna trecuta, la sediul NASA, dorinta SUA de a relua cursa cosmica printr-un nou program spatial de recucerire a Lunii si de pregatire a unui program de explorare a altor planete din Sistemul nostru solar, începând cu Marte. Programul lunar, în viziunea sefului administratiei americane, prevede o „revenire” (sau doar o „venire”, spun cei sceptici în privinta „aselenizarii” din 1969) pe solul lunar pâna în anul 2020. Pâna în anul 2008, cel târziu, vor fi trimise o serie de misiuni robotizate pe suprafata Lunii care vor avea sarcina de a cerceta si a pregati o viitoare explorare umana. Apoi, cu ajutorul „noilor vehicule de explorare, vom întreprinde misiuni pe Luna, începând cu 2015, cu scopul ca de a trai si lucra pe Luna perioade din ce în ce mai lungi de timp”.
          „Aceste misiuni lunare – a spus presedintele SUA – vor fi un pas important în programul nostru spatial”, ele urmând a pregati „misiuni si mai ambitioase: misiuni umane pe Marte” si chiar dincolo de Planeta Rosie. Nu e mai putin adevarat ca, dincolo de aceste planuri de viitor, pe care multi le privesc cu scepticism datorita costurilor exorbitante si care sunt numite deja „planuri politice” foarte bune pentru campania electorala din acest an, se întrevede în aceste noi ambitii si o restructurare a NASA, a tintelor-cheie. Astfel, presedintele SUA a pus cruce programului navetelor spatiale, aflat în criza dupa ce din fosta flotila de patru navete au mai ramas doar doua, si acestea într-o stare incerta. Data limita a retragerii programului a fost stabilita pentru anul 2010 („dupa 30 de ani de serviciu”). Cât despre Statia Spatiala Internationala, s-a amintit ca ea trebuie terminata. Si cum pentru aceste planuri grandioase, mai era nevoie de ceva, s-a pomenit si despre realizarea unei noi nave spatiale, pâna în 2008, în stare sa poarte, începând din 2014, primele misiuni umane în Cosmos. Cât despre vehiculul care va înlocui actualele navete spatiale, acesta „va transporta cercetatorii si astronautii pe Statia Spatiala Internationala”. S-a mai amintit si despre o idee mai veche a unor „vizionari s.f.”, si anume ca de pe bazele lunare va fi mai ieftina lansarea unor rachete în Univers, având în vedere ca acolo gravitatia este de cinci ori mai mica decât pe Pamânt si, deci, va fi nevoie de mai putin combustibil.
          Nu s-a pomenit nimic despre cât costa sa lansezi de pe Luna o misiune spatiala interplanetara, dar nici despre proiectul „liftului spatial” nu s-a vorbit nimic. Cât priveste costul suplimentar al acestui nou program, el este estimat de Casa Alba la peste 12 miliarde dolari în cinci ani, din aceasta suma o parte revenind si NASA, al carei buget pentru urmatorii cinci ani este de 86 miliarde dolari.
          
          Rusia nu se lasa mai prejos
          
          De cealalta parte, la un interval de doar o singura zi dupa prezentarea presedintelui SUA, Agentia Aerospatiala Rusa (Rossaviakosmos), prin vice-directorul Nicolai Moiseev, venea cu propria ei versiune spatiala. „Pâna la sfârsitul anului vom elabora un program federal de dezvoltare a sectorului spatial pâna în anul 2015”, vorbind despre organizarea unor expeditii lunare si martiene. Interesant este faptul ca directorul Rossaviakosmos, Iuri Koptev, s-a întretinut timp de o jumatate de ora cu directorul NASA, Sean O’Keefe, dupa discursul lui George W. Bush. Subiectul a fost situatia incerta a Statiei Spatiale Internationale. „O’Keefe ne-a asigurat ca nu se pune problema ca NASA sa abandoneze programul SSI”. Daca Rusia va relansa programul ei lunar, spun oficialii Rossaviakosmos, „va fi nevoie de un an ca sa proiectam noul Lunahod si doi-trei ani ca sa-l construim”, ceea ce dovedeste ca cercetatorii rusi au pastrat planurile vechiului lor robot lunar, despre care se spune ca ar fi evoluat pe suprafata Selenei. De asemenea, Rusia, anunta Agentia Itar-Tass, poate trimite un om pe Luna, reanimând proiectul vechii rachete Energhia care a propulsat în spatiu naveta spatiala ruseasca „Buran”, în 1988. Cât priveste zborul spre Marte, Rusia este gata sa trimita o expeditie umana pe Marte pâna în 2014, dupa cum a estimat un responsabil al societatii ruse de constructii spatiale RKK Energhia, un proiect care ar putea costa în jur de 15 miliarde dolari, cam de zece ori mai putin decât proiectul american. Nava spatiala pentru misiunea pe Marte ar trebui sa cântareasca 70 de tone si ar urma sa fie asamblata pe orbita unde ar ajunge cu ajutorul puternicei rachete Proton. Si duelul de la distanta continua. Si Europa? Deocamdata Agentia Spatiala Europeana pastreaza tacerea în privinta planurilor ei spatiale. Daca ele exista.
          
          În loc de concluzii
          
          Dar ce cauta americanii pe Marte? s-ar putea întreba unii. Saptamâna trecuta, în SUA a si aparut un banc ca raspuns la aceasta întrebare: „Armele de distrugere în masa ale lui Saddam”. Lasând umorul la o parte, deocamdata, însa, pe Marte nu exista decât doi roboti, Beagle-2, robotul european care nu a dat nici un semn de viata de la amartizarea sa, si robotul american Spirit, despre care se spune ca ar fi facut primii metri pe suprafata Planetei Rosii. În fine, sa nu-i uitam pe sceptici. Multi se întreaba acum de ce s-a renuntat brusc la explorarea Lunii în anii 70, dupa ce au fost trimisi pe Luna si oameni, si roboti („Rover”-ul în 1970, „Lunahod-1” si 2, în 1970 si 1973) si de ce a fost nevoie sa treaca atâtea decenii pentru ca omul sa ajunga acolo unde a mai fost o data? Daca a mai fost. Se întrevad si posibile aplicatii militare secrete ale acestor noi proiecte spatiale. Dar pâna în 2020 mai este si în fond nu ducem lipsa de fictiuni „stiintifice”. În 1970, cercetatorul Arthur C. Clarke era convins ca în 2000 oamenii vor circula cu farfurii zburatoare, abandonând masinile…