Oreionul lovitura sub centura

          Riscul de contaminare este de maximum o saptamâna înainte si una dupa aparitia primelor simptome, boala fiind provocata de un paramyxovirus, care se cantoneaza în special în glandele salivare (parotide), pancreas, testicule, sistem nervos. Localizarea virusului la nivelul altor organe decât glandele salivare poate surveni înainte, în timpul sau dupa episodul propriu-zis al bolii.

          Riscul de contaminare este de maximum o saptamâna înainte si una dupa aparitia primelor simptome, boala fiind provocata de un paramyxovirus, care se cantoneaza în special în glandele salivare (parotide), pancreas, testicule, sistem nervos. Localizarea virusului la nivelul altor organe decât glandele salivare poate surveni înainte, în timpul sau dupa episodul propriu-zis al bolii. Inflamarea testiculara (orhita) nu se observa la copiii mici, ci doar la cei trecuti de vârsta pubertatii. Contaminarea poate fi suspectata atunci când „din senin” apare o febra mare, pe fondul unor dureri abdominale. Cel mai adesea este afectat un singur testicul, dar într-un sfert din cazuri ambele testicule sunt atinse de virus, devenind dureroase si tumefiate. Când virusul se localizeaza la nivelul pancreasului, e posibil sa apara dureri abdominale si varsaturi, care anunta o pancreatita. În ceea ce priveste afectarea neurologica, aceasta se manifesta cel mai des prin meningita si foarte rar prin encefalita. În mod cu totul exceptional, virusul poate afecta nervii cranieni si pot provoca surditate definitiva.
          
          Virusul e in noi
          
          Omul este singurul… rezervor al acestui virus, animalele nefiind niciodata atinse de aceasta maladie. Perioada de incubatie a virusului (între momentul contaminarii si cel al aparitiei primelor simptome) este de aproximativ trei saptamâni. Derutant este faptul ca la 30% din persoanele infectate, simptomele „clasice” nu apar; e vorba despre forma asimptomatica a bolii, ceea ce nu o face mai putin contagioasa sau demna de ignorat.
          
          Diagnosticarea e dificila?
          
          În general, medicul de familie este primul care, pe baza simptomelor descrise de pacient si a consultului clinic, poate suspecta prezenta bolii. De obicei, îndruma bolnavul catre un specialist ORL, care initial procedeaza tot la un consult clinic si, la nevoie (în special în cazurile atipice) recurge si la examene de laborator. Certitudinea diagnosticului rezulta în urma punerii în evidenta a virusului din saliva (când se suspecteaza o parotidita), din lichidul cefalo-rahidian (prelevat prin punctie lombara, în suspiciunea de meningita) si, eventual, din urina. Analiza serologica, de asemenea, poate contribui la elucidarea diagnosticului incert.
          
          Se vindeca?
          
          În marea majoritate a cazurilor, tratamentul este favorabil. Unele complicatii pot surveni doar în situatiile de afectare testiculara bilaterala (risc de sterilitate) sau nervoasa (surditate definitiva). Cât timp boala îsi parcurge stadiile caracteristice, bolnavul trebuie sa evite contactul cu colectivitatea (cresa, gradinita, scoala, loc de munca etc.). În linii mari, în ce consta tratamentul?u Parotidita – îngrijiri ale cavitatii bucale, administrarea de medicamente care sa diminueze durerea si febra.u Orhite – repaus la pat, purtarea unui suspensor, administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene, recomandate de medicul specialist.u Pancreatite – de obicei e necesara spitalizarea, dar când forma bolii este usoara se poate trata la domiciliu, sub supraveghere medicala, fiind necesare antiemetice (contra varsaturilor) si antalgice (împotriva durerilor).u Meningite – se spitalizeaza.