Cultul violentei in jungla Amazonului

In zona amazoniana a Ecuadorului, mai precis in perimetrul numit Conambo, locuieste un trib cu o filosofie a vietii extrem de bizara. „Poporul Anchuar” – cum este denumit de catre antropologi – este cu predilectie atasat ideii de razboi, aproape toti barbatii tribului isi sfârsesc viata in conflicte interminabile, generate de o inexplicabila ambitie de a dovedi comunitatii ca sunt curajosi si devotati familiei si sefilor lor.
In zona amazoniana a Ecuadorului, mai precis in perimetrul numit Conambo, locuieste un trib cu o filosofie a vietii extrem de bizara. „Poporul Anchuar” – cum este denumit de catre antropologi – este cu predilectie atasat ideii de razboi, aproape toti barbatii tribului isi sfârsesc viata in conflicte interminabile, generate de o inexplicabila ambitie de a dovedi comunitatii ca sunt curajosi si devotati familiei si sefilor lor.
        
      Cercetatorul american John Patton a vietuit patru ani in intimitatea tribului Anchuar, incercând sa inteleaga de unde provine aceasta psihologie aparte si s-o extrapoleze la metehnele anumitor popoare „civilizate”. El a constatat in primul rând ca media de vârsta a barbatilor nu depaseste 39 de ani si ca pe parcursul a patru ani populatia s-a injumatatit. Inamicii traditionali sunt triburile Shuar, cu care se invecineaza in plina jungla amazoniana. Semnificativ in acest sens este obiceiul indienilor anchuar de a se saluta punând intrebarea „Pujamik?” , adica mai traiesti? Motivele principale ale dusmaniei intertribale nu sunt de natura economica si de spatiu vital. Patton a observat ca hrana razboinicilor este mai mult decât indestulatoare si teritoriul ocupat este suficient pentru procurarea ei. Exista chiar o supraalimentare (peste 4.000 de calorii zilnic, din vânat si legume sau fructe) tocmai in scopul mentinerii unei vitalitati deosebite. Nu exista o concurenta semnificativa nici in privinta comertului cu obiecte de arta , arme sau produse specifice, cum ar fi berea de manioc. Atunci care sa fie explicatia excesului de violenta transmis din generatie in generatie? Raspunsul este pe cât de simplu, pe atât de cutremurator: ocrotirea familiei si tuturor rudelor impotriva pericolului de disparitie, prin sacrificarea propriei vieti. A fost identificata o varianta extrema a conceptului de altruism. A fi altruist inseamna pentru barbatii anchuar a fi ucigas, razboinic – unokai in dialectul locului. Un unokai nu doreste nimic pentru sine, viata sa este in slujba perpetuarii neamului lui. El ia viata inamicului pe care-l banuieste ca vrea sa-i decimeze tribul. A doua mare indatorire a unui unokai este de a avea cât mai multi copii. Clasa luptatorilor are cel mai mare succes la femei si rata cea mai mare a reproducerii. Interesant este si faptul ca razboinicii sunt condusi de barbati care n-au partcipat niciodata la conflictele sângeroase. Ei sunt samanii (preotii) care organizeaza armatele si decid când anume sa atace.Adversarul trebuie luat prin surprindere si nu trebuie crutata viata nici unui combatant strain. Specialistii au descoperit astfel mentalitatea bandelor de infractori din mediul urban al marilor metropole. In plina jungla amazoniana, cultul unei violente inutile tine loc de religie si nici o interventie civilizatoare n-a avut succes pâna acum. Razboinicii anchuar dorm in continuare cu armele sub perna.