Kronan – un alt fel de „Titanic”

Apele marilor ascund în adâncuri comori si taine care asteapta sa fie scoase la lumina, constituind în acelasi timp mormintele multora trasi în adânc pentru totdeauna. Un asemenea destin tragic au avut cei de pe nava Kronan (Coroana), mândria flotei suedeze, una din acele mai puternice nave de razboi din vremea lui Carol al XI-lea.
Apele marilor ascund în adâncuri comori si taine care asteapta sa fie scoase la lumina, constituind în acelasi timp mormintele multora trasi în adânc pentru totdeauna. Un asemenea destin tragic au avut cei de pe nava Kronan (Coroana), mândria flotei suedeze, una din acele mai puternice nave de razboi din vremea lui Carol al XI-lea. Constructia ei a durat mai bine de zece ani, dar i-a trebuit doar un minut ca sa dispara pentru totdeauna. Lansata la apa în 1668 si destinata a fi nava de lupta în 1672, ea avea o lungime de circa 162 de metri, 126 de tunuri la bord si o greutate de 2350 de tone. Povestea ei ramâne cel mai mare dezastru din istoria navala a Suediei. Trimisa în Marea Baltica, în 1676, împreuna cu alte 60 de vase, împotriva flotei combinate a olandezilor si danezilor, se angaja într-o lupta a carei miza o constituiau insulele din zona. În prima batalie, Kronan a obtinut un succes fulminant, distrugând vasul amiral olandez si cauzând pagube considerabile dusmanului. A fost prima si ultima ei victorie. O saptamâna mai târziu, la 1 iulie 1676, Kronan se avântase din nou în lupta. Pe un vânt puternic, cu pânzele umflate, face o întoarcere rapida pentru a înfrunta dusmanul. Manevra i-a fost fatala. Înclinându-se neobisnuit de mult, pânzele si catargele atingând apa, este scuturata de o explozie puternica si dusa la fund cu cei 800 de oameni de la bord. Din cei 550 de membri ai echipajului si cei 300 de membri ai trupelor de uscat, numai 42 s-au salvat în mod cu totul miraculos. Unul dintre acestia a fost Anders Sparrfelt, un ofiter de 31 de ani care, fiind pe puntea superioara, a fost aruncat de la o înaltime de peste 14 metri, a zburat peste corabiile dusmane, aterizând pe vasul suedez Draken (Dragonul). Printre cei care si-au gasit sfârsitul în naufragiu se afla si baronul Lorentz Creutz, de 60 de ani, amiral al flotei suedeze. El venea dintr-un post administrativ, fusese consilier al regelui Carol al XI-lea, si nu se bucura de o autoritate deosebita printre marinari. O parte din supravietuitori sustineau ca el a ordonat executarea manevrei care a dus la scufundare. Altii spuneau ca, dimpotriva, Creutz se afla în cabina sa suferind de inima. Se stie însa ca era profund marcat de o alta catastrofa maritima, si anume cea a navei Vasa, scufundata în 1628, deoarece purtase o încarcatura de trei ori mai mare decât propria ei greutate. Trupurile celor aruncati de pe puntea lui Kronan au fost pescuite în larg, la multe mile departare. Autoritatile n-au dovedit o sensibilitate iesita din comun fata de ei, îngropându-i într-o groapa comuna si neoferind ajutoare vaduvelor. La câtiva ani dupa catastrofa au început încercarile de scoatere la suprafata a bunurilor de pe Kronan, care transporta arme si comori. Primul dintre ei a fost Hans Albreht Treiblen, care între 1682-’88 cu ajutorul unui clopot de scufundare a recuperat 60 de tunuri. Cercetarile au continuat si marea descoperire s-a facut în jurul anilor ’80 ai veacului nostru, când au fost depistate parti întregi ale navei, lucrarile continuând si astazi. Pe lânga scheletele gasite aici, au fost descoperite fragmente de îmbracaminte si de mobilier, monede, bijuterii, obiecte de arta de o valoare inestimabila. Toate au fost trimise muzeelor suedeze, reusind sa se reconstituie din fragmente destinul tragic al multora dintre cei care au pierit sub valuri…