Ramâne un lucru stabilit: Marco Polo a fost un mare calator si descoperitor de tinuturi noi pentru europenii care credeau ca sunt centrul Universului. Dar, ca orice aventurier, era nu doar un european arogant, ci si limitat la propriile-i cunostinte, asa ca multe din descoperirile lui s-au datorat hazardului, lucru valabil si în cazul lui Cristofor Columb atunci când s-a gândit ca trebuie sa existe un drum spre "Indii" (denumirea medievala data Asiei) navigând spre vest si nu spre est asa cum facuse Marco Polo cu 200 de ani înaintea lui.
Ajunsese la concluzia asta folosindu-se si de hartile lui Marco Polo desenate în cartea sa de "Calatorii", dar luând în considerare si alte lucrari ale timpului. În principiu, Columb gândise corect: mergând spre vest, ar fi trebuit sa ajunga în Cathai (China), în Cipango (Japonia), Spice Islands (Mollucas) si India. Ce nu stia el, si nici unul din contemporanii sai europeni, era faptul ca drumul spre China, prin vestul oceanului Atlantic, era barat de un urias continent numit America, alcatuit din doua suprafete întinse legate de o fâsie mai îngusta de pamânt numita azi America centrala: America de Nord si America de Sud.
A plecat la drum în istorica sa calatorie pe data de 3 august 1492 si dupa trei luni, mai exact pe 12 octombrie a crezut ca a ajuns în "Indii". Adevarul ca atunci când pui pentru prima oara piciorul pe uscat nu stii niciodata daca ai ajuns pe un continent sau doar pe o insula ratacita în ocean, mai ales daca ajungi acolo în toiul noptii. Asa se face ca la aparitia zorilor, ceea ce Columb era convins ca este China nu erau decât tarmurile Cubei de azi.
O vreme a cautat pe aceasta frumoasa insula splendidele orase despre care atât de fascinant vorbise în scrierile sale despre China marele Marco Polo, dar nici urma de asa ceva. Asa cum astronautii lui Apollo 11 trebuiau sa rosteasca, în momentul "aselenizarii", celebrele cuvinte "un pas mic pentru Omenire…" pregatite cu mult timp înainte de plecarea de pe Pamânt, tot asa si Cristofor Columb avea pregatita scrisoarea, împodobita cu semne heraldice ale regilor Spaniei, adresata "Marelui Han", împaratul Chinei. O scrisoare care n-a ajuns niciodata în mâinile conducatorului chinez din simplu motiv ca marele imperiu era înca foarte departe de micuta Cuba.
Si cum nici o eroare nu e mai mare decât atunci când perseverezi în ea, Columb avea planuri si mai mari. "Apoi", scria el pe 21 octombrie, hotarât sa lase putin tarmul Chinei în urma, "voi naviga spre o alta mare insula uriasa, care trebuie sa fie Cipango dupa indicatiile primite de la indienii de pe vas". Din fericire, spunem azi, Japonia de atunci a lui Columb nu era altceva decât insula Hispaniola, Haiti de azi, în Caraibe.
Columb nu stia ca pâna în Indiile lui mai avea de traversat un continent si un ocean mai întins decât nabadaiosul Atlantic, chiar daca mult mai linistit, Pacificul. Culmea este ca dupa înca alte trei calatorii spre "Indii", Columb nu renunta la ideea "Indiilor" lui. Astfel, în cea de-a patra calatorie, cea din iunie 1502, când descopera tarmurile Americii centrale de la Atlantic, el era convins ca exploreaza China în ciuda multor evidente contrare.
Si aceste evidente veneau din partea unui alt explorator celebru acum, putin cunoscut la vremea lui, Amerigo Vespucci, nascut în Italia, la Florenta. Acest Amerigo pare sa fi avut o minte mai agera decât a lui Columb, de vreme ce, aventurier si el, în anul 1501 cerceteaza coasta Americii de Sud si încearca sa-i convinga pe exploratorii vremii sale si pe patronii care îi finantau calatoriile, de existenta unui urias continent care exista acolo la capatul vestic al Atlanticului, caruia Vespucci îi gasise si un nume: Mundis Novus, altfel spus "Lumea Noua".
Un singur om nu se lasa convins de adevarurile lui Vespucci: Columb. Asa se face ca, în 1506, când a murit la Valladolid, Columb era convins ca el descoperise un nou drum spre Asia. Dar Lumea Noua avea sa primeasca prenumele marelui navigator nascut la Florenta.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii