Aflata în judetul Agres, în comuna al carei nume îl poarta, Manastirea Aninoasa, cu obste de maici, are hramul Sfântul Ierarh Nicolae.
Manastirea dateaza din secolul al XVII-lea, din 1678, fiind ctitoria unui boier din zona, clucerul Tudoran Vladescu, calugarit dupa moartea sotiei sale cu numele Teodosie. El a donat asezamântului mai multe terenuri apartinând mosiilor Aninoasa, Slanicul de Jos, Teleorman si vii de pe dealul Pitestilor. A întocmit un testament prin care hotara ca si zestrea fiicei sale sa fie lasata manastirii în cazul în care ea nu va avea copii. Totodata a hotarât ca manastirea sa fie închinata manastirii din Câmpulung Muscel si nu uneia straine. Pâna la moartea sa, în 1695, a înzestrat locasul cu odoare, vase sfinte si clopote.
Intre anii 1722-1730, mitropolitul Daniil al II-lea al Ugro-Vlahiei aduce îmbunatatiri bisericii careia îi adauga doua turle si pridvorul. In 1778 manastirea ajunge metoc al Mitropoliei Bucurestilor, iar în 1883, logofatul Nicolae Buscoveanu construieste casle de zid de lânga clopotnita. In 1842 protosinghelul Dionisie îi schimba acoperisul si în 1859 restaureaza turlele si clopotnita.
Ca o consecinta a Secularizarii averilor manastiresti din 1864 biserica Sf. Nicolae a fost transformata în biserica de mir, recapatând statutul de manastire în anul 2001.
Ansamblul monahal este compus din biserica, turnul-clopotnita, casa egumeneasca, un paraclis si chilii.
Biserica este o constructie masiva din piatra si caramida, în forma de cruce. Este compartimentata în Altar, naos, pronaos si pridvor sustinut de sase stâlpi.
Pronaosul este despartit de naos printr-un zid gros, cu o deschidere la mijloc. Are doua turle: una mai mare pe naos si una mica pe pronaos. In exterior este zugravita în alb, prezentând un brâu median care împarte peretii în doua registre împodobite cu firide. In fata pridvorului pe perete în firida este pictat Sfântul Ierarh Nicolae. In partea de nord a bisericii se afla clopotnita, înalta de 20 de metri.
Pictura bisericii a fost realizata în fresca de zugravii Ioan Gârnita si Ioan Pop pâna în 1730.
Biserica pastreaza o serie de obiecte de cult deosebit de valoroase: icoane în argint, sfesnice împaratesti, un sfânt potir si carti vechi de rit ortodox dintre 1713 si 1780.
IRINA STOICA
Comentarii