Muntele Sinai se dezvaluie

&nbsp  Se pare cã putine persoane aveau dreptul, în epoca bronzului, de a urca muntele Har Karkom pentru a-l venera. Dacã lucrurile nu ar fi stat asa, vestigiile paleolitice întinse de-a lungul drumurilor de acces nu s-ar fi pãstrat într-o stare atât de bunã.
&nbsp  Se pare cã putine persoane aveau dreptul, în epoca bronzului, de a urca muntele Har Karkom pentru a-l venera. Dacã lucrurile nu ar fi stat asa, vestigiile paleolitice întinse de-a lungul drumurilor de acces nu s-ar fi pãstrat într-o stare atât de bunã. Accesul pe munte era deci rezervat unui mic numãr de indivizi. Iatã primul punct comun între muntele Har Karkom si Sinai. Textul biblic confirmã acest lucru: „poporul nu poate urca muntele Sinai” – Exodul (XXI. 12-13). O nouã descoperire, aminteste un alt episod biblic. E vorba de o micã cavernã sãpatã într-o pantã a muntelui, care a fost locuitã de un singur om în epoca bronzului. Grota continea o vatrã, un loc bine netezit în care s-ar fi aflat un pat din paie, cioburi dintr-un ulcior, douã lame de silex si o spatulã din os. În asa numita „cavernã a ermitului” s-au mai gãsit coji de ouã de strut. În urma datãrii cu radiocarbon s-a stabilit cã ouãle dateazã, aproximativ, din anul 2100 î. Ch. O mãrturie arheologicã sugeratã într-un pasaj din cartea Exodului – (XXIV) 18. Cu totul exceptionalã este descoperirea a 13 piloni de la poalele muntelui. „Exodul” descrie un monument din care unele elemente coincid cu cele descoperite: „Moise se trezeste dis de dimineatã, construieste un altar la temelia muntelui si 12 stele (monumente în formã de coloanã) pentru cele 12 neamuri ale lui Israel”. Nimic nu dovedeste faptul cã monumentul gãsit ar fi fost construit de Moise dar coincidenta e ametitoare iar monumentul, cât se poate de real. Un alt indiciu relevant îl constituie resturile unui mic sanctuar descoperit pe un platou din vârful muntelui constituit din pietre necioplite si ale unui altar. De jur împrejur se întind movilite conice, geoglife, roci gravate cu diverse motive printre care, amprente de picioare îndreptate spre vârf. Din neolitic, în cea mai mare parte a regiunilor Orientului Apropiat, aceste amprente sunt un semn de adoratie. În Biblie este mentionat un astfel de templu pe care Moise l-ar fi vãzut în vârful Muntelui Sinai: „Uitã-te si fã un templu dupã modelul care ti-a fost arãtat pe munte”. De-a lungul anilor, aceste coincidente s-au înmultit. Dar sãpãturile din primãvara lui 1998 au întrecut orice asteptare. Arheologii se aflau în fata unor movilite de pietre negre, vizibile de la câtiva kilometri. Dupã dislocarea mai multor metri cubi de teren, entuziasmul arheologilor era scãzut si echipa se afla pe punctul de a renunta la sãpãturi. La un moment dat atentia lor a fost trezitã. Pe o dalã rectangularã au gãsit o piatrã de calcar albã de formã circularã. Alãturi se afla un rãzuitor din silex din epoca bronzului – (3200-2600 î. Ch.). Dupã observatiile echipei conduse de profesorul Emmanuel Anati, ar fi vorba de un monument dedicatoriu, construit pentru comemorarea unui eveniment important. Biblia îl numeste „Gal-ed”. Poporul care locuia în acest desert în epoca bronzului ar fi dedicat acest monument unui zeu al Lunii, simbolizat de aceastã piatrã albã. Mai precis ar fi fost vorba de zeul Sân. Numeroase pietroglife în zonã reprezintã antilope cu coarnele curbate care simbolizeazã Luna si îl însotesc pe zeul Sân. E probabil ca în epoca bronzului, Har Karkom sã fi fost muntele acestui zeu. Astãzi, majoritatea arheologi-lor sunt de pãrere cã muntele Har Karkom a fost un important loc de cult. Dar nu toti împãrtãsesc opinia profesorului Emmanuel Anati. O bunã parte dintre ei nu sunt convinsi cã documentele arheologice ar fi ecoul naratiunii biblice si cã revelatia lui Moise ar fi fost adevãratã. Descoperirile lui Emmanuel Anati contrazic multe din aceste rezerve. Ele atestã în mod clar cel putin faptul cã domeniul mitului a fost depãsit.