Magnetul desertului      

    Patrunzând tainele Africii esti surprins de cultura, traditii si mai ales de puterea de supravietuire a acestor oameni care de ani si ani lupta cu conditiile vitrege ale unei naturi deseori ostile. În inima continentului african, în statul Burkina Fasso (fost Volta Superioara), la 280 de km de capitala Ouagadougou, exista un sat, Oursi, ai carui locuitori par sa aiba o forta misterioasa, forta de a lupta cu foametea si seceta Sahelului.
    Patrunzând tainele Africii esti surprins de cultura, traditii si mai ales de puterea de supravietuire a acestor oameni care de ani si ani lupta cu conditiile vitrege ale unei naturi deseori ostile. În inima continentului african, în statul Burkina Fasso (fost Volta Superioara), la 280 de km de capitala Ouagadougou, exista un sat, Oursi, ai carui locuitori par sa aiba o forta misterioasa, forta de a lupta cu foametea si seceta Sahelului. Este o comunitate care numara în jur de 600 de persoane, oameni veseli si primitori încercând sa smulga desertului tot ceea le este de trebuinta. Colibele lor de lut, rotunde, cu acoperisuri de paie sau crengi, adapostesc deopotriva populatia Songhai si Fulani, primii agricultori, ceilalti, crescatori de vite, cu totii împartasind aceeasi religie – islamul.
         Viata începe dimineata devreme în acest sat. Se aud întâi zgomotele pe care le fac femeile macinând meiul în vase de lut si, putin mai târziu, glasul muezinului chemând credinciosii la rugaciune.
         Barbatii îsi aleg singuri miresele, dar pentru a obtine mâna viitoarei sotii trebuie sa daruiasca tatalui ei o vita. Copiii par sa se joace tot timpul, sub privirile binevoitoare ale adultilor. De multe ori joaca lor are însa un scop bine determinat. O distractie grozava pentru ei este pescuitul, când navalesc în apa râului cu plase si lanci, cautând în namol peste. Sarat si uscat, acesta constituie un aliment de baza alaturi de meiul cultivat acolo unde se poate. Secole în sir fâsiile de ogor au fost arate de barbati. Mult mai târziu au început sa foloseasca si caii. In urma lor veneau femeile si copiii care semanau. Femeile sunt suficient de inventive în cautarea hranei. Una dintre preocuparile lor este aceea de a cauta în mâlul apei radacini de nufar. Acestea pot fi fierte sau uscate si transformate în faina, gustul lor este foarte apreciat, conferindu-li-se si puteri magice.
         Malurile apei sunt populate, în sezonul bun, de un pasaret multicolor, care încânta ochiul fara sa reprezinte o sursa de hrana. Furtunile de praf sunt ucigatoare, dar oamenii se bucura pentru ca, în urma lor vine, de cele mai multe ori, ploaia.
         Zilele de târg sunt o adevarata sarbatoare, si, calatorul strain priveste contrariat alinierea de camile si motociclete asezate alaturi. Se vând si se cumpara seminte, lapte, unt, cosuri, împletituri de paie. Barbatii poarta turbane iar femeile poarta lanturi si bratari; cele din tribul Fulani sunt împodobite cu snururi de lâna colorata pe care si le împletesc în par si le atârna de urechi în chip de cercei.
         Este modul lor de a spune ca viata este frumoasa si ca numai cu încredere si optimism pot depasi greutatile de fiecare zi, traiul lor constituind un adevarat magnet al desertului.