Daca în articolul precedent am încercat sa facem un portret al celui care a ramas cunoscut în enciclopediile lumii drept conchistadorul care a cucerit Mexicul, Hernan Cortes, din putinatatea amanuntelor care se cunosc despre el, idealizate sau doar îngrosate, de aceasta data ne vom opri asupra momentului crucial: pregatirile de lupta.
Spuneam într-un alt episod ca tanarului Cortes i s-a retras misiunea de a pleca din Cuba spre Mexic, chiar de cel care i-o încredintase, guvernatorul Cubei, Diego Velásquez de Cuellar, si ca doar impetuozitatea aventurierului Cortes a facut ca el sa nesocoteasca ordinele si, într-o mare graba, sa se pregateasca de plecare din Havana spre acel loc unde gloria îl astepta indiferent de consecinte.
Stim azi ca singura lui armata, cu care a reusit sa ridice ancora, au fost 16 calareti, cateva piese de artilerie si vreo 400 de infanteristi albi, recrutati de pe insula dintre dezmostenitii de soarta, care vedeau în expeditie iesirea din nevoile cotidiene. Asa a ajuns Cortes pe coastele Golfului Mexic, în dimineata zilei de 8 noiembrie a anului 1519. A debarcat si si-a facut o tabara pentru soldati pe un loc viran din prima asezare care i-a iesit în cale, aflata nu departe de mal.
Si daca a pus piciorul acolo si a hotarat sa ramana peste noapte, s-a gandit ca nu ar strica defel ca aceasta localitate sa treaca fondata chiar de el însusi, desi ordinele spuneau ca asezarea trebuie fondata sub autoritatea lui Velásquez; Diego Velásquez era insa prea departe si astfel Cortes a hotarat ca e timpul sa-si fondeze propriul oras. Fara sa stim daca era ceva de capul asezarii sau catunului sau locului viran în care a poposit, Cortes a scris pe o hartie oficiala, care a ramas, un nume spaniol: Villa Rica de la Vera Cruz. Adica Satul Bogat de la Adevarata Cruce. Si daca tot era vorba despre orasul lui, consiliul orasenesc nou creat, numit tot în spaniola „cabildo”, l-a ales chiar pe el ca sef administrativ.
De pe aceasta pozitie, tot ce se afla acolo trecea în posesia lui, iar pe soldatii micii lui flote i-a obligat sa-i recunoasca autoritatea. Pe teritoriul Mexicului, Cortes n-avea de gand sa faca explorari, nici geografice, nici culturale, nu dorea nici sa se ocupe de comert, pentru ca n-avea nici o experienta, nici el, nici adunatura lui de soldati. Cat priveste cautarea crestinilor aflati în captivitatea indigenilor, misiunea care-i fusese încredintata de la cel mai înalt nivel de la Curtea regala a Spaniei, asta chiar ca iesise complet de pe lista de prioritati ale aventurierului Hernan Cortes. Pe el îl interesa un singur lucru: sa cucereasca Mexicul.
Nu înainte de a fi sigur ca regele Spaniei, Carol al V-lea, îi va confirma titlul de suveran al orasului Vera Cruz, pe care si-l conferise singur, asta dupa ce avea sa-i scrie regelui o scrisoare în care îi povestea despre fondarea orasului botezat cu un nume atat de catolic, undeva, în mijlocul unei suprafete populate cu nativi „primitivi”, care meritau sa moara daca nu s-ar fi convertit la religia „europeana” si nu s-ar fi recunoscut imediat supusi ai Coroanei Spaniei. Dar nu aceasta era singura informatie despre Mexic pe care Cortes i-o furniza regelui Spaniei.
În scrisoare, Cortes mai pomenea regelui despre „necredinta” populatiei indigene si afirma ca va fi „un razboi just” împotriva conducatorului lor tiranic. Interesante observatii pentru anul 1520! Ajuns pe într-un spatiu complet necunoscut, nestiind absolut nimic despre civilizatia locala, despre cultura ei, nefiind atacat de nimeni, conchistadorul Cortes, asemenea tipicului dupa care se conduc marile puteri si azi, atunci cand este vorba despre invadarea unei tari, îi cataloga pe indigeni drept primitivi fara credinta, evident în comparatie cu societatea „civilizata” al carei exponent era, si se pregatea pentru o invadare pe care o numea „razboi just”, motivul fiind rasturnarea „dictatorului”.
Incredibil de similare „motive” acum 500 de ani, ca si azi! Fapt din care reiese ca nimic nou nu exista sub soare. Si apoi, mai era vorba si de bogatiile Imperiului Aztec. Cortes ii scria regelui si despre acestea si era convins ca nu va lovi în propriile interese, atunci cand afirma ca vrea sa cucereasca teritoriul imperiului, în numele Crestinatatii si al Coroanei Spaniei. Ce suveran de ieri si de azi l-ar fi împiedicat sa-si duca misiunea la capat? Convins de adevarurile lui, Cortes s-a îndepartat de apele golfului, înaintand în tromba spre capitala Imperiului Aztec al carei viitor, fara sa stie cineva, era pecetluit.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii