GICA PETRESCU      „Am strâns toamna dupa toamna”

    
     – Stimate maestre, cariera dv. reprezinta, intr-un anume sens, o autentica istorie a muzicii usoare românesti.
    
     – Stimate maestre, cariera dv. reprezinta, intr-un anume sens, o autentica istorie a muzicii usoare românesti. Când ati primit primele aplauze?    
     – Eram in primii ani de liceu, coleg cu Sergiu Celibidache. La o mare festivitate scolara, el a cântat la pian, eu solo voce… Cred ca atunci m-am „produs” prima oara in public, incurajat de mama, impotriva vointei tatalui meu, care voia sa ma fac avocat sau inginer. Pâna la urma, tot la Conservator am ajuns.    
     – A existat vreo persoana care v-a influentat decisiv sa optati pentru cariera muzicala?    
     – Pe lânga faptul ca mama mi-a pus profesor de pian si vioara, s-a intâmplat un lucru extraordinar in acele vremuri. Marele Grigoras Dinicu m-a auzit cântând sansonete – stiam foarte bine franceza, de la mama – si m-a invitat sa cânt la un spectacol organizat in cinstea Frantei, de 14 iulie. A fost o mare onoare pentru mine, atât de tânar pe atunci…    
     – Sunt convins ca aveti o bogata zestre de amintiri…    
     – De asta nu duc lipsa, nu ne-ar ajunge o mie si una de nopti… Tin minte cum eram invitat, ce invitat?!, „luat pe sus” cu masina si dus in fiece sâmbata si duminica sa cânt la Cazinoul din Sinaia… Armata am facut-o cântând… Anii când am fost angajat de Tanase… La un moment dat, era sa fiu arestat de nemti, care auzisera ca, in sansonetele interpretate, laudam Parisul ocupat de ei… Primele mele imprimari pe placi de gramofon… Dar am si amintiri frumoase mai recente; anul trecut am fost declarat Cetatean de Onoare al orasului Târgoviste, cu prilejul „Crizantemei de aur”.    
     – Cine sunt cei mai indragiti compozitori cu care ati colaborat?    
     – Sunt multi. H.Malineanu, Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Misu Iancu – cu care am facut imprimari si in Germania -, Aurel Giroveanu…    
     – Un „domeniu” important in repertoriul dv. il reprezinta faimoasele si mult gustatele cântece de pahar. Cine nu stie refrenul „Da-i cu spritul pân’la ziua…”? Sunteti cumva un petrecaret?    
     – Nu m-am omorât niciodata nici cu vinul, nici cu tigara.    
     – Care sa fie secretul longevitatii dv. artistice? Sunteti mereu in atentia publicului.    
     – Stiti cum se spune: cel mai bun doctor e Dumnezeu. El iti da si sanatatea, si talentul. Si mai trebuie sa stii sa patrunzi in sufletul omului, altfel… Uite, am ajuns la cel de-al treilea CD, intitulat „Eternul Gica”, si care se vinde foarte bine.    
     – Spuneti-mi trei melodii care vi se intâmpla sa le fredonati spontan, asa cum ati facut si in timpul discutiei noastre.    
     – Numai trei? Fie. In primul rând ar fi „Adevarata mea dragoste” – când ma gândesc la Cezarina Moldoveanu -, „Vrei sa ne-ntâlnim sâmbata seara?” si, inevitabilul, „Am strâns toamna dupa toamna”…