Kismet, robotul…

    
     A aparut în laboratoarele de la celebrul Massachusetts of Institut Technology – pe care mai toata Planeta îl stie pe numele sau prescurtat, MIT – are doi ochi mari, albastri, de sticla, buze rosii de cauciuc si, pentru ca proiectantii lui nu i-au gândit chiar totul, umbla dezbracat chiar si de piele, cu „oasele”-i de aluminiu si „vasele de sânge” din fibra de carton la vedere. L-au botezat Kismet, are ca parinti pe roboticienii Rodney Brooks si Cynthia Breasel, care au transformat un mai vechi „Cog” într-o „creatura” care poate sa-si controleze expresia „fetei” si sa arate – nu dupa un program preînregistrat, ci din proprie „vointa”! – când calm, când dezgustat, agitat sau, suparat, interesat de ceva sau trist, interiorizat sau fericit, ba chiar si obosit sau n-o sa va vina sa credeti, adormit! La pagina 73 a numarului din octombrie al revistei Discover sunt fotografiate si partile lui componente: le-am numarat, sunt în total 18, de la cele foarte simple (buzele – doua benzi de cauciuc) pâna la microprocesoare ultramoderne, laolalta ele alcatuiesc pâna la urma, o entitate care pare sa anunte nici mai mult nici mai putin decât aparitia – inevitabila – a inteligentelor artificiale printre inteligentele de protoplasma care suntem noi, Homo sapiens.
    
     A aparut în laboratoarele de la celebrul Massachusetts of Institut Technology – pe care mai toata Planeta îl stie pe numele sau prescurtat, MIT – are doi ochi mari, albastri, de sticla, buze rosii de cauciuc si, pentru ca proiectantii lui nu i-au gândit chiar totul, umbla dezbracat chiar si de piele, cu „oasele”-i de aluminiu si „vasele de sânge” din fibra de carton la vedere. L-au botezat Kismet, are ca parinti pe roboticienii Rodney Brooks si Cynthia Breasel, care au transformat un mai vechi „Cog” într-o „creatura” care poate sa-si controleze expresia „fetei” si sa arate – nu dupa un program preînregistrat, ci din proprie „vointa”! – când calm, când dezgustat, agitat sau, suparat, interesat de ceva sau trist, interiorizat sau fericit, ba chiar si obosit sau n-o sa va vina sa credeti, adormit! La pagina 73 a numarului din octombrie al revistei Discover sunt fotografiate si partile lui componente: le-am numarat, sunt în total 18, de la cele foarte simple (buzele – doua benzi de cauciuc) pâna la microprocesoare ultramoderne, laolalta ele alcatuiesc pâna la urma, o entitate care pare sa anunte nici mai mult nici mai putin decât aparitia – inevitabila – a inteligentelor artificiale printre inteligentele de protoplasma care suntem noi, Homo sapiens. Spectaculosul Kismet este însa doar partea de aisberg a cercetarii care se vede, „actorul” cel mai spectaculos. Spun asta pentru ca robotii industriali de la uzina japoneza FANUC – robotizata integral, fireste – au purces sa scoata deja muncitorii din fabricile ultratehnologizate ale Terrei de Nord. În locurile de munca periculoase – Cernobâl de pilda – nu mai functioneaza decât roboti. Când intri la muzeul parizian Cité des Sciences et de l’Industrie, ca si la Smithsonian-ul din Washington, roboti-ghizi te iau în primire (pe „american” îl cheama Minerva), îti vorbesc, în limbi de circulatie universala, despre exponatele pe care le vezi si… raspund la mai multe întrebari! Suedezii au lansat pe piata un robot-aspirator. În 70 de spitale din lumea larga curierii se numesc Help Mates si au pentru deplasare roti – roboti, fireste, curati, antiseptici, silentiosi, neobositi.    
     …Peste trei decenii, robotii de casa vor fi la fel de comuni ca mixerul, aspiratorul sau cuptorul cu microunde, este de parere Hans Muravec, de la Robotics Institute al Univeritatii Carnegie Mellon. Ei vor avea însa brate, cu care vor fi capabili sa actioneze, dupa cum vor crede de cuviinta: vor pune, de pilda, flori într-o vaza, daca vor considera peisajul casei prea trist… Tot 30 de ani acorda si Atsno Takanishi cercetarii robotice pâna la proiectarea si construirea unor roboti capabili de „simtire”: la laboratoarele de la Wasede University din Tokio robotronistii lucreaza la „scafârlii” de roboti capabili sa-si exprime dezgustul sau fericirea, asezate pe „umerii” unor roboti Wabian apti sa si… danseze!    
     Amândoi, si Muravec si Takanishi, sunt de altfel de parere ca robotii întelegatori ai anilor 2050 îi vor depasi în inteligenta pe multi dintre locuitorii umani ai Pamântului. Si chiar daca acum nu-i credem – îsi încheie Douglas Whynott superbul articol din Discover – sa nu uitam ca nu l-au crezut nici pe Copernic, când a anuntat ca nu Pamântul este centrul Universului, nici pe Darwin la început, când a venit cu Teoria Speciilor, i-am privit neîncrezatori pe Watson si Crick, când ne-au demonstrat ca suntem, toti, facuti din aceeasi „caramida” de ADN, am refuzat sa acceptam ca un computer poate învinge la sah un campion mondial. Pentru ca, vorba Cynthiei Breasel, ne straduim sa montam umanism într-un humanoid, peste standardul inteligent al civilizatiei viitoare.