Ramas in istorie drept unul dintre cele mai groaznice dezastre naturale, seismul declansat in dimineata zilei de 1 noiembrie 1755 la Lisabona a rapus intre 60.000 si 100.000 de oameni. Urmat de un tsunami gigantic si un incendiu de proportii, cutremurul a dus la distrugerea aproape totala a capitalei portugheze, accentuând tensiunile politice si dând o grea lovitura ambitiilor Portugaliei, de a fi considerata o mare putere coloniala.
Incidentul a fost discutat indelung de filosofii Epocii Luminilor si, fiind primul cutremur studiat stiintific, a dus la nasterea seismologiei moderne. Geologii moderni au estimat ca seismul a avut o magnitudine aproximativa de 9 grade pe scara Richter si epicentrul in Oceanul Atlantic, la circa 200 km sud-vest de Capul St. Vincent.
Rapoartele contemporane sustin ca miscarile tectonice au durat sase minute, provocând gigantice fisuri, largi de pâna la cinci metri! Putinii supravietuitori s-au refugiat, ingroziti, pe malul marii, pentru a fi martorii unui fenomen neobisnuit: oceanul s-a retras spre larg, sute de metri in adâncime, dând la iveala numeroase epave, esuate in ultimele secole. La circa 40 de minute dupa incetarea cutremurului, un enorm tsunami a maturat coasta, ucigând majoritatea supravietuitorilor.
In zonele neatinse de acest val urias, au izbucnit incendii care au durat zile in sir. Miscarile seismice au fost simtite insa nu doar in Portugalia, ci chiar pâna in Finlanda si nordul Africii. Valuri inalte de peste 20 metri au distrus asezarile de pe tarmurile Africii de Nord dar si a insulelor Martinica si Barbados. Regele Joao I a avut un noroc fabulos, scapând cu viata fiindca plecase din Lisabona in ziua precedenta, la rugamintea fiicei mezine, dornice de o vacanta la tara…
Dupa catastrofa, regele nu a mai acceptat niciodata sa doarma intr-o cladire, ci doar intr-un cort mare de matase! Refacerea orasului devastat de seism s-a datorat priceperii si talentului organizatoric al ministrului lui Joao, marchizul de Pombal, gratie caruia Lisabona a renascut din propria-i cenusa, dupa doar câtiva ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii