Situl Umm el-Tlel – „mama colinelor” – din El Kowmn (Siria centrala), care se intinde pe o suprafata de 4000 m2 este putin cunoscut marelui public. A fost descoperit in 1978 de un cercetator francez, Jacques Cauvin, sapaturile debutand in 1991. Arheologii il considera cea mai importanta mina de informatii legate de populatia din aceasta regiune a Orientului Mijlociu. Aici au fost descoperite vestigii din perioada instalarii romanilor care au construit un puternic fort. Sapaturile au scos la iveala si o serie de vestigii vechi de zeci de mii de ani care ar putea raspunde la intrebari capitale de genul: Cine au fost primii coloni? De unde veneau?
Un sit precum Umm el-Tlel ascunde rareori morminte. Cat priveste grotele, acestea nu au oferit arheologilor marturii relevante. (O exceptie in acest sens o constituie situl Nadauiyeh, din apropiere, unde au fost descoperite in 1996 fragmente de cranii apartinand lui Homo erectus, vechi de 500.000 de ani.) Intr-un foarte vechi put au fost descoperite unelte din piatra vechi de 1,2 milioane de ani care evoca cele mai arhaice industrii din lume. Pietrele taiate constituie adevarate chei care permit accesul in universul mental al primilor coloni din aceste locuri semiaride, punand in evidenta comportamente tehnice, teritoriale sau simbolice. Sapaturile in straturi adanci, la peste 7 metri au scos la iveala oase, silex, lemne, graminee, vechi de 120.000 de ani. Oamenii preistorici au folosit Umm el-Tlel ca sit de vanatoare si habitat.
Un sit care ascunde zeci de mii de resturi de dromaderi, magari, gazele, struti sau rinoceri. Prezenta vertebrelor dorsale, a coastelor, craniilor, extremitatilor membrelor e un indiciu ca in aceste locuri se practica vanatoarea intrucat oamenii transau animalele in locurile in care le ucideau si transportau partile bogate in carne in habitatul lor. Aceasta era conservata apoi prin uscare. Timp de cateva mii de ani, situl Umm el-Tlel – ca si intreaga regiune El Kown – a jucat rolul unei oaze-refugiu. In perioada umeda, locuitorii au ocupat malurile lacurilor; in cea secetoasa s-au aprovizionat din numeroasele izvoare din sit.
In cursul ultimilor 120.000 de ani, alternanta cald-rece s-a produs uneori rapid. In straturile sedimentare au fost depistate nu mai putin de 70 de rupturi climatice. Si in fiecare din aceste tranzitii au aparut noi culturi tehnice (datate prin termoluminiscenta). Cand locurile nu au fost ocupate, s-a observat un strat steril, perfect conservat. E greu de apreciat cat timp a trecut intre fiecare ocupatie dar se poate aprecia timpul maxim al fiecarei ocupatii. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii