Un studiu realizat recent de Institutul stiintific „E. Media” si de Universitatea „Vita Salute” din cadrul Spitalului San Raffaele din Roma a demonstrat pentru prima data actiunea comuna pe care o au anumiti factori genetici si psihosociali. Studiul la care facem referire arata in esenta ca, alaturi de influente genetice de multa vreme cunoscute, factorii de mediu si factorii socio-familiali pot fi decisivi in aparitia unor episoade de depresie in randul tinerilor.
Depresia este un cuvant care provoaca intotdeauna teama, dar care se incarca cu intrebari si mai alarmante daca se refera la tineri si adolescenti. Din nefericire, statisticile arata ca depresia, o otrava a epocii noastre, este o boala de care sufera tot mai des si minorii. Potrivit statisticilor publicate cu ocazia „Zilei mondiale a sanatatii mentale”, un procent de 3 la suta dintre copii si 8 la suta dintre adolescenti sufera de aceasta „tulburare”.
Chiar si sub varsta de 18 ani, mai mult de un copil din o suta trebuie sa se confrunte cu aceasta boala pe care, nestiind sa o definim in mod mai precis, o numim depresie. „Daca este adevarat ca aceasta problema la varsta evolutiei e legata de unele aspecte biologice – afirma Massimo Molteni, neuropsihiatru la institutul amintit – este la fel de adevarat ca prezenta unor factori ambientali, alaturi de datele genetice, se poate afla la originea fenomenului de depresie”. Este vorba despre o ipoteza care deschide calea, pe plan social, unor intrebari foarte dificile.
Intr-adevar, tinand cont de conditiile familiale si de mediu tot mai critice in care traiesc multi tineri, este usor de banuit ca numarul cazurilor de depresie se afla in crestere. Totodata, multe dintre aceste situatii pot risca sa ramana multa vreme in letargie, pentru a exploda ulterior cu forme si mai ingrijoratoare. Conditiile sociale se refera la destramarea familiei, la divorturi; situatii care, dupa cum o dovedesc multe analize facute in Italia si in strainatate, se repercuteaza cu efecte negative asupra echilibrului psihologic al copiilor.
Totusi, chiar si atunci cand condiitiile familiale sunt bune, exista contexte sociale, economice si culturale cu un puternic caracter precar, si care pot fi foarte riscante. Un tanar poate suporta multi stimuli din exterior, si deci trebuie sa gaseasca in propria familie un prim ecran capabil sa filtreze mesajele ce provin din exterior si sa i le faca comprehensibile. Daca acest filtru nu exista, copilul ramane fara aparare; de aici decurge si riscul de depresie. Daca tanarul (copil sau adolescent) are deja o predispozitie genetica, aparitia acestei tulburari devine din pacate posibila.
Distrugatoare pot deveni si „stimulentele” ce provin de la mass-media si care solicita aparatele emotionale fragile ale unui copil; anumite emisiuni tv care vorbesc despre omucideri, delicte, sex banalizat si alte subiecte riscante sunt din pacate foarte frecvente.
O persoana adulta, atunci cand sesizeaza o situatie de nemultumire, isi da seama si se duce la medic. Adolescentul sau copilul are mai putina capacitate de a intelege ceea ce i se intampla si, ca atare, se culpabilizeaza si nu le spune nimic parintilor. Un copil demoralizat, trist, poate ajunge chiar si la suicid. Situatia cea mai frecventa este aceea a tinerilor care isi spun „eu nu mai valorez nimic”, riscand deci sa devina tineri ce nu mai au o motivatie in viata. Si in aceste cazuri, solutia salvatoare este prevenirea, care, tradusa in termeni educativi, inseamna atentie, respect, grija, prudenta, capacitatea de a doza „da”-urile cu „nu”-urile. Aici, fireste, responsabilitatea le revine aproape exclusiv adultilor, care trebuie, obligatoriu, sa fie si maturi!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii