Sanctiunile lui Nostradamus

Dintre aceia care s-au ocupat de Centuriile lui Nostradamus nu putini au avut de îndurat efectele încumetarii lor. Pâna acum nu cunoscusem pe cineva din România care sa fi suferit din cauza interpretarii celebrelor catrene: dar iata ca s-a ivit si prilejul mult asteptat.
Dintre aceia care s-au ocupat de Centuriile lui Nostradamus nu putini au avut de îndurat efectele încumetarii lor. Pâna acum nu cunoscusem pe cineva din România care sa fi suferit din cauza interpretarii celebrelor catrene: dar iata ca s-a ivit si prilejul mult asteptat. Daca exegetului român Vlaicu Ionescu, care traieste la New York, Nostradamus i-a fost de-a lungul anilor un „companion” agreabil si cooperant, favorizându-i carti de referinta despre marele vizionar francez, nu la fel s-a întâmplat cu Amalia Scud, timisoreanca pasionata de vizionar si pornita la un moment dat sa-i decodifice profetiile. Sa urmarim cronologic atitudinea ostila a lui Nostradamus fata de exegeta timisoreana. (S-a înteles, desigur, ca ma refer aici la spiritul vizionarului ce se dovedeste viu în anumite situatii). „L-am descoperit pe Nostradamus în anul 1986, dar nu am reusit sa iau contact cu opera lui decât în 1989. Curajul de a-l descifra l-am dobândit putin mai târziu si am depus o munca uriasa în acest sens. Am început sa public interpretarile personale ale unor catrene. M-am lansat într-o viziune personala, pe care o consider si azi corecta. Dar la o luna dupa ce mi-au aparut interpretarile într-o publicatie timisoreana, aceasta a alunecat catre faliment! Am considerat ca totul a fost o întâmplare fara nici o legatura cu mine si Nostradamus! Mi s-a cerut sa-mi mut colaborarea la alta publicatie, „Realitatea banateana”, unde mi s-a oferit o rubrica saptamânala. Eram bucuroasa si m-am apucat de lucru. Dar dupa sapte saptamâni de colaborare cu articole considerate senzationale, publicatia respectiva a disparut pur si simplu de pe piata!!! Toate aceste ciudatenii n-au fost luate în seama de mine si am decis sa scriu o carte. Era vorba de interpretarile personale privind opera marelui vizionar. De la aceasta carte au început de fapt marile necazuri. Daca pâna acum necazurile vizau doar publicatiile care îmi cereau colaborarea, o data cu cartea despre Nostradamus necazurile s-au extins si asupra familiei mele. Interventia spirtului lui Nostradamus am simtit-o mai cu seama în momentul când introduceam în calculator informatiile si comentariile mele. Fara nici un motiv tehnic si, controlând lucrurile cu ajutorul specialistilor, ne-am dat cu totii seama ca tot ce introduceam în calculator se evapora imediat! Încercam sa salvez fiecare fraza scrisa si a doua zi ma pomeneam ca totul disparea din calculator, memoria lui nu pri-mea nimic despre Nostradamus, în schimb cu alte informatii nu proceda la fel. Am crezut ca poate fi vorba despre un virus, am solicitat specialistii, am refacut totul, i-am rugat pe specialisti sa caute bine în memoria calculatorului… dar, fara nici un rezultat. Si ei au ramas stupefiati. Catrenele parca se „înghiteau” unul pe altul, de la sine se schimbau titlurile, era în calculator o forta potrivnica foarte decisa sa ma saboteze, totul petrecându-se clar sub ochii nostri! Nimeni nu a putut sa-mi dea o explicatie. Întrucât „relatia” mea cu opera lui Nostradamus devenise ceva de domeniul public, relatie urmarita de expertii care îmi cunosteau interpretarile, noutatea lor, forta de convingere, întrucât stradaniile mele au fost consecvent obstructionate, nu pot trage alta concluzie decât aceea ca spiritul marelui vizionar nu doreste sa fac publice concluziile mele. Si, am început de fapt un fel de lupta cu Nostradamus studiindu-i si reinterpretându-i opera vizionara. Efectul curajului meu este si azi actual: necazuri peste necazuri asupra mea si asupra întregii mele familii. Totul are caracterul unui avertisment sever! De ce? Pentru ce aceste pedepse înlantuite? Am descoperit oare adevaruri carora nu le-a sosit vremea si trebuie tinute înca ascunse? Înclin spre aceasta ultima concluzie pe care o împartasesc si prietenii mei”.