Visul unei lovituri de stat

Continuam publicarea, in exclusivitate, a unor fragmente semnificative din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M.
Continuam publicarea, in exclusivitate, a unor fragmente semnificative din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999). In episodul de azi, vom vedea ce se intâmpla când serviciile secrete italiene devin politie politica, tot visând de zor la o lovitura de stat, si trag cu ochiul si… dosarul in viata personalitatilor politice. (A.H.)
          
           Atasatul militar al S.U.A. la Roma, Vernon Walters, era de parere ca o victorie a socialistilor ar trebui sa determine S.U.A. sa ocupe militar Italia. Cum deschiderea catre stânga era inevitabila, presedintele John Kennedy decide sprijinirea prudenta a acestui proces si, în pofida rezistentei Pentagonului, dispune unele masuri în acest sens, inclusiv înlocuirea atasatului militar. În aceste conditii, Vernon Walters stabileste cu De Lorenzo ca informatiile privind planurile ultrasecrete de interventie în politica Italiei sa nu fie transmise succesorului sau, ci numai sefului bazei C.I.A. din Roma si, respectiv, lui Renzo Rocca pentru Italia. Colonelul de artilerie în rezerva Renzo Rocca a fost sef al Oficiului de cercetari economice si industriale din cadrul S.I.F.A.R. Misiunea oficiala a acestui departament era aceea de aparare a secretelor brevetelor industriale si de supraveghere a comertului cu arme. În realitate, însa, Rocca, în calitatea sa de sef al contraspionajului industrial, s-a ocupat de colectarea de „finante anticomuniste” din lumea marilor industriasi, fonduri adunate ca recompense pentru comenzi militare, antreprize, licente de export arme, diverse scutiri etc., care ajungeau întotdeauna la anumite curente si grupari politice. Pentru a preveni orice fel de evolutii politice neconventionale, C.I.A. planificase, în 1964, o tulburare generalizata împotriva miscarii democrat-crestine a lui Aldo Moro, în evidenta bazei C.I.A. din Roma aflându-se listele formatiunilor paramilitare de extrema dreapta si a peste 2000 de extremisti gata sa ucida, sa plaseze bombe ori sa provoace incendieri. Grupurile paramilitare pregatite sub supravegherea lui De Lorenzo includeau rezervisti ai armatei, marinei si jandarmeriei, scosi special din cadrele active pentru a-si asuma rolul de coordonare a loviturii militare de stat, potrivit planului „Solo”. La 22 decembrie 1965, generalul De Lorenzo trece din functia de comandant general al carabinierilor în cea de sef al Marelui Stat Major. La conducerea S.I.F.A.R., în locul generalului Egidio Viggiani, este numit generalul Giovanni Allavena, epurat între anii 1945-1947 pentru probleme disciplinare. La 12 iunie 1966, generalul Allavena este destituit. La conducerea serviciului a fost numit amiralul Eugenio Henke. În virtutea unui obicei mai vechi, Allavena sustrage la plecare un numar mare de dosare, între care si pe cel al lui Giuseppe Saragat. Afacerea dosarelor avea sa transpire în presa. S.I.F.A.R. si-a mobilizat agentii periferici într-o ampla actiune de cumparare a tuturor exemplarelor ziarului respectiv (n.n. „L’Astrolabio”, 30 ianuarie 1966). O ancheta începuta ramâne fara nici un rezultat. Exact peste un an, în ianuarie 1967, în presa se publica stirea ca Presedintele Republicii, Giuseppe Saragat, este supravegheat de S.I.F.A.R., dosarul disparut fiind reprodus de „L’Europco. Autorul dezvaluirii mai avea sa relateze ca detine probe din care rezulta ca Gronchi s-a folosit de S.I.F.A.R. în tentativa de a-si netezi drumul spre cel de-al doilea mandat prezidential. Lui De Lorenzo i se cere sa demisioneze. Sigur pe forta conferita de dosarele sale, generalul refuza. În cele din urma, la 15 a aprilie 1967, De Lorenzo a fost destituit de catre Consiliul de Ministri, sub presedintia lui Aldo Moro. Ancheta ce a urmat a condus la constatari extrem de grave în ceea ce priveste devierile S.I.F.A.R. sub conducerea sau influenta ulterioara a lui De Lorenzo. Nici o masura nu a fost dispusa si nimeni nu a fost pedepsit. S-a constatat ca personalitatile politice compromise ar deveni, în cazul unei publicitati, atât de transparente încât este mai bine sa nu se stie nimic. Unele piese ale afacerii vor putea deveni publice în anul 2040. Compromiterea S.I.F.A.R., prin implicarea sa de catre De Lorenzo în operatiuni scandaloase de politie politica, inclusiv în proiectata lovitura de stat din 1964 a impus o noua schimbare de sigla, acesta devenind Serviciul de Informatii al Apararii (S.I.D.).