Dupa ce si-a inceput domnia la 19 iulie 1553, regina Maria I Tudor a Angliei si Irlandei a fost incoronata la 1 octombrie 1553. Ceremonia s-a desfasurat la Westminster Abbey, fiind condusa de episcopul de Wincester Stephen Gardiner. Acesta avea aceeasi confesiune precum regina, adica romano-catolica, si fusese inchis din acest motiv in Turnul Londrei. Maria, o catolica infocata, i-a acordat si importanta functie de Lord Cancelar. De altfel, conflictele dure intre catolici si protestanti au caracterizat domnia acestei suverane, poreclita si „Bloody Mary” (Maria cea Sangeroasa).
Mary s-a nascut in februarie 1516 la un palat din Greenwich, Londra. A fost unicul copil al regelui Henry al VIII-lea si al primei sale sotii, Catherine de Aragon. A fost botezata romano-catolic si acest aspect important in contextul politicii religioase a tatalui sau (care urma sa fie excomunicat de papa) ii va aduce multe necazuri. A apartinut dinastiei Tudorilor si principala sa actiune ca regina a fost o temporara reinstaurare a catolicismului in Anglia. S-a comportat precum o intoleranta totala a adversarilor protestanti si cronicile spun ca au murit peste 300 de persoane din cauza persecutiilor sale.
Maria I a fost educata pentru a fi o intelectuala a vremurilor sale, avand lecturi in greaca si latina (printre altele). Dupa moartea prematura a fratelui sau Edward, Maria s-a infruntat cu o succesoare ilegala la tron, Lady Jane Grey. Aceasta a fost regina aproximativ 12 zile, caci populatia Londrei o sustinea pe Maria, care a indepartat-o pe Jane si a executat-o… In 1554 face un gest total nepopular in Anglia: se casatoreste politic cu Filip al II-lea al Spaniei. Domnia acestei regine sangeroase a durat pana in mai 1558, cand moare la 42 de ani (probabil cancer ovarian).
Succesoarea la tron a fost sora vitrega Elizabeta I, fiica a lui Henry al VIII-lea si a Annei Boleyn, a doua sotie. Aceasta va avea o domnie lunga (1558-1603) si va reinstaura protestantismul in Anglia. Henry al VIII-lea a fost cel care a separat Biserica Angliei de Biserica Romano-Catolica.
PAUL IOAN
Comentarii