Unul dintre cei mai puternici, dar si mai brutali suverani chinezi, Shi Huangdi, a fost initial conducatorul statului Qin, avand nucleul in Campia Sichuan, dar prin curaj, indrazneala si viclenie a reusit sa se impuna la sfarsitul perioadei Statelor Combatante, cand cel putin sapte regate s-au infruntat pentru suprematie.
In 221 i.e.n., el a unificat China, impartind uriasul teritoriu cucerit in 36 de provincii, fiecare comandata de un guvernator, un comandant militar si un inspector imperial, numiti de imparat si raspunzand doar in fata acestuia. Pentru a preveni orice rebeliune, noul suveran a relocat sute de mii de familii influente din zonele cucerite in capitala lui, Xianyang, unde acestea au fost tinute sub o supraveghere atenta.
Una dintre cele mai bizare, dar si mai eficiente porunci date de el a fost confiscarea si topirea tuturor armelor – singurii care mai puteau purta sabie erau soldatii imperiali. A fost emisa o moneda imperiala, sistemul de greutati si masuri a fost standardizat si s-a impus chiar ca si carutele sa aiba latimi standard, pentru a putea trece una pe langa alta, pe drumurile din imperiu, de asemenea construite cu o latime unica.
O alta masura excelenta a fost unificarea limbii chineze – pana atunci scrierea si vorbirea se faceau in diverse dialecte, cu caractere diferite. Totodata, Shi Huangdi a initiat construirea Marelui Zid Chinezesc, pentru a stavili invaziile triburilor nomade din nord. Dornic ca istoria sa inceapa de la el, a poruncit, pe de alta parte, distrugerea tuturor cronicilor stravechi si executarea tuturor invatatilor care-i contestau divinitatea.
Delatiunea a fost incurajata si putem spune ca in epoca lui China a devenit un veritabil stat politienesc, in care supravegherea realizata de informatorii imperiali era totala. Odata cu inaintarea in varsta, a devenit obsedat de ideea gasirii nemuririi si tocmai acest lucru i-a fost fatal: a murit in septembrie 210 i.e.n., ca urmare a otravirii cu un „elixir magic” care continea o doza letala de mercur.
GABRIEL TUDOR
Comentarii