Împaratul roman Valentinian al II-lea, nascut în anul 371, a fost fiul împaratului Valentinian I si al celei de-a doua sotii a acestuia, Iustina. A fost proclamat împarat în anul 375, când avea doar patru ani, de catre trupele tatalui sau, imediat dupa moartea acestuia.
Având în vedere vârsta sa frageda, Valentinian al II-lea nu a guvernat cu adevarat, ci a fost dominat de mama sa si de alti oficiali ai curtii. Dupa proclamarea sa, Valentinian al II-lea a domnit nominal asupra provinciilor occidentale ale imperiului, în paralel cu fratele vitreg al tatalui sau, Gratian, si mai târziu cu Teodosius I, împaratul din Rasarit.
Pe masura ce a crescut, Valentinian a încercat sa-si afirme autoritatea, dar s-a lovit de ambitiile si influenta unor comandanti militari, în special generalul franc Arbogast, care avea un rol dominant în armata imperiala a Occidentului. Conflictul dintre Valentinian si Arbogast a degenerat treptat.
În primavara anului 392, tânarul împarat (care avea aproximativ 21 de ani) a încercat sa-l demita pe Arbogast, dar acesta a refuzat sa se supuna. La scurt timp, în data de 15 mai 392, Valentinian al II-lea a fost gasit mort în palatul sau din orasul Vienne, în Galia.
Moartea sa a fost raportata oficial ca sinucidere prin spânzurare, dar circumstantele au fost suspecte înca de la început.
Multi istorici antici, printre care si Socrate Scolasticul sau Zosimos, au sugerat ca Valentinian ar fi fost ucis din ordinul lui Arbogast, care nu dorea sa renunte la putere. Adeptii teoriei sinuciderii au subliniat presiunea psihologica la care era supus tânarul împarat, izolarea sa politica si umilintele constante, dar altii considera putin probabil ca un împarat sa se fi sinucis într-un context atât de tensionat politic.
Dupa moartea lui Valentinian, Arbogast a ramas pentru o vreme în controlul Occidentului si l-a proclamat împarat pe Eugenius, un profesor de retorica favorabil pagânismului.
Aceasta actiune a dus la un conflict deschis cu împaratul Teodosiu I, care l-a învins pe Eugenius în batalia de la Râul Frigidus în anul 394, restabilind astfel controlul imperial legitim asupra Occidentului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii