Unul dintre cei mai redutabili militari rusi Mihail Ilarionovici Goleniscev-Kutuzov s-a nascut la Sankt Petersburg si a intrat inca din adolescenta in rândurile armatei ruse, in calitate de cadet, in 1760. Aflat in serviciul activ in Polonia (1764-1769) si impotriva turcilor (1770-1774), el si-a pierdut un ochi in batalie, petrecându-si convalescenta intr-o lunga calatorie in centrul si vestul Europei.
In 1784 a fost numit general-maior, iar in 1787 guvernator general al Crimeei. A servit sub Suvorov, al carui discipol fidel a devenit, in razboiul ruso-turc din 1787-1792, dupa care a servit, succesiv, ca ambasador la Istanbul, guvernator-general al Finlandei, comandant al trupelor de cadeti din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin si guvernator general de Sankt Petersburg. Favorit al tarului Pavel I, el a cazut in dizgratie dupa venirea pe tron a unui nou suveran, Alexandru I, caruia insa i-a ramas fidel. El l-a avertizat pe tar sa refuze lupta de la Austerlitz, incheiata cu un dezastru pentru coalitia anti-napoleoniana, dar a luptat cu curaj, fiind ranit.
Intre 1806 si 1811 a fost guvernator al Lituaniei si Ucrainei, dupa care a primit comanda armatei ruse in conflictul cu turcii din 1812, obtinând o stralucita victorie, concretizata prin alipirea Basarabiei la Imperiul Tarist. Momentul sau de glorie l-a constituit insa Razboiul Patriotic, contra lui Napoleon. Dupa batalia indecisa de la Borodino, in septembrie 1812, el a decis sa abandoneze Moscova, ducând o campanie de hartuire care in cele din urma a dat roade, uriasa armata a lui Napoleon fiind nevoita sa se retraga, invinsa. Numit maresal si cneaz de Smolensk, batrânul soldat, bolnav si epuizat de excesul de alcool, nu si-a putut savura prea mult triumful, decedând pe 28 aprilie 1813.
GABRIEL TUDOR
Comentarii