Nascut in Yangzhou (estul Chinei), Jiang Zemin s-a alaturat Partidului Comunist Chinez in timp ce se afla in facultate. Dupa infiintarea Republicii Populare Chineze in 1949, a urmat cursuri de formare la uzina de automobile Stalin din Moscova, revenind apoi la Shanghai in 1962 pentru a lucra in diverse institute si fiind trimis ulterior, intre 1970 si 1972, in Romania, ca parte a unei echipe de experti pentru a studia uzinele de productie de masini in aceasta tara.
Dupa 1979, a fost numit vicepresedinte a doua comisii de catre vicepremierul Gu Mu pentru a supraveghea zonele economice speciale (SEZ) nou-infiintate.
In 1982, a devenit viceministru al nou-infiintatului Minister al Industriei Electronice si membru al Comitetului Central al Partidului Comunist. Jiang a fost numit primar al orasului Shanghai in 1985, fiind ulterior promovat in functia de secretar al Partidului Comunist din Shanghai, precum si membru al Biroului Politic, in 1987.
Jiang a ajuns la putere in mod neasteptat, ca un candidat de compromis, dupa protestele si masacrul din Piata Tiananmen din 1989, cand l-a inlocuit pe Zhao Ziyang in functia de secretar general al PCC, dupa ce Zhao a fost inlaturat pentru sprijinul acordat miscarii studentesti.
Pe masura ce implicarea celor „Opt Batrani” in politica chineza a scazut constant, Jiang si-a consolidat pozitia la putere pentru a deveni „liderul suprem” al tarii in anii 1990. In urma turneului intreprins de liderul chinez Deng Xiaoping in sudul tarii, in 1992, Jiang a introdus oficial termenul de „economie socialista de piata” in discursul sau din timpul celui de-al 14-lea Congres National al Partidului Comunist, care a avut loc mai tarziu in acelasi an, ceea ce a accelerat „deschiderea si reforma”.
Sub conducerea lui Jiang Zemin, China a cunoscut o crestere economica substantiala, odata cu continuarea reformelor de piata. Retrocedarea Hong Kong-ului de la Marea Britanie in 1997 si a Macao de la Portugalia in 1999, precum si intrarea in Organizatia Mondiala a Comertului in 2001 au fost momente de referinta ale epocii sale.
Jiang s-a confruntat cu critici in ceea ce priveste incalcarile drepturilor omului, inclusiv reprimarea miscarii „Falun Gong”. Jiang a renuntat treptat la titlurile sale oficiale de lider intre anii 2002 si 2005, iar in 2022, a murit la Shanghai.
GABRIEL TUDOR
Comentarii