Nascut pe 19 septembrie 1551, ca fiu al regelui Henric al II-lea si al ambitioasei Caterina de Medici, Henric al III-lea a fost renumit pentru viata sa aventuroasa. Adorat de mama lui, care-l numea „ochi pretiosi”, dar detestat de ceilalti frati, Charles si Francois, el era preocupat de cultura si nu de preferatele distractii ale neamului de Valois, vanatoarea si duelurile, poate si pentru ca avea o sanatate subreda.
Fire sensibila, cu certe inclinatii homosexuale (se spune ca ii placea sa umble travestit in vesminte femeiesti), a fost totusi unul dintre cei mai buni suverani ai Frantei medievale. Intre 1573 si 1574 a fost ales rege al Poloniei si Lituaniei si, odata ales rege al Frantei, in mai 1574, a fugit pur si simplu din Polonia, pentru a-si lua tronul in primire.
Domnia sa a fost marcata de intense tensiuni religioase intre catolici si protestanti, la instigarea diabolicei Caterina de Medicis. Pentru a lichida disensiunile, Henric a actionat cu brutalitate, asasinandu-l pe liderul Ligii Catolice, ducele de Guise, crima care a declansat o razmerita la Paris, regele fiind obligat sa-si paraseasca orasul.
Pe 1 august 1589, cand armata regelui se pregatea sa ia cu asalt Capitala, un tanar calugar dominican, Jacques Clement, a pretins ca are o serie de documente importante, pe care sa le predea neintarziat regelui. Increzator, suveranul le-a cerut garzilor sa-i lase singuri, moment in care calugarul l-a injunghiat cu un pumnal, fiind apoi ucis la randul sau, de soldatii alertati de tipetele lui Henric. Desi rana nu parea mortala, complicatiile sale au provocat, a doua zi, decesul regelui, care le-a cerut cu limba de moarte curtenilor sa jure credinta rudei sale, Henric al IV-lea de Navarra, devenit astfel noul rege al Frantei.
GABRIEL TUDOR
Comentarii