În 1868, Restauratia Meiji a instituit Imperiul Japoniei si a rasturnat Shogunatul Tokugawa, care condusese Japonia ca stat feudal din 1600. Noul guvern Meiji a pus în aplicare politici de modernizare si occidentalizare, inclusiv reforme menite sa deconstruiasca feudalismul în Japonia.
Multi membri conservatori ai samurailor, fosta clasa de razboinici puternici si privilegiati, au fost nemultumiti de directia pe care o luase natiunea. Ca atare, ei au declansat o rebeliune, sub conducerea lui Otaguro Tomoo, liderul unei societati secrete extremiste si xenofobe.
La 24 octombrie 1876 Otaguro si-a condus cei 200 de oameni în revolta împotriva guvernului Meiji. Rebelii i-au asasinat pe mai multi lideri civili si militari imperiali, dar dupa surprinderea initiala armata si-a revenit, iar puterea sa de foc superioara i-a decimat rapid pe rebelii înarmati doar cu sabii traditionale.
Otaguro, grav ranit, i-a cerut unuia dintre adeptii sai sa îi taie capul. Dupa moartea sa, multi dintre adeptii sai si-au facut seppuku. Rebeliunea s-a încheiat în dimineata urmatoare, dar starea de urgenta a ramas în vigoare în Kumamoto pâna la 3 noiembrie.
Aproximativ 124 din cei 200 de rebeli au murit în timpul revoltei, fie ucisi în actiune, fie prin sinucidere, iar majoritatea celor ramasi au fost raniti. Rebelii supravietuitori au fost arestati de autoritatile japoneze, iar unii au fost ulterior executati prin decapitare. Aproximativ 60 de soldati ai Armatei Imperiale Japoneze si functionari ai Prefecturii Kumamoto au fost ucisi de rebeli si peste 200 au fost raniti. La acea vreme, rebeliunea Shinpuren a avut un efect de unda în vestul Japoniei, generând rebeliunea Akizuki si rebeliunea Hagi doar câteva zile mai târziu.
Desi rebeliunea a esuat complet, faptul ca un grup mic, dar hotarât, de oameni a putut crea o asemenea stare de panica si a putut lupta cu o forta atât de mare s-a dovedit a fi o sursa de inspiratie pentru societatile secrete politice anti-Meiji, pâna la sfârsitul Imperiului Japoniei, în 1945.
GABRIEL TUDOR
Comentarii