Nascut la 26 decembrie 1893, in familia unor tarani, Mao Zedong isi va intrerupe, in 1911, studiile de la Scoala Normala din Hunan, pentru a se inrola in armata revolutionara, luptând pâna la caderea dinastiei Qing si proclamarea republicii. Dupa ce a revenit la Hunan, devenind invatator, el si-a urmat fostul dascal si viitorul socru, profesorul Yang Changji, la Beijing si intra in Partidul Comunist, fiind ales, in 1923, comisar al Comitetului Central al acestei formatiuni. Scrierile sale revolutionare si atasamentul fata de marxism determina guvernul sa-l considere un agitator periculos.
In 1927, organizeaza „revolta recoltei de toamna”, la Changsha, dar miscarea este infrânta si Mao este fortat sa se refugieze in munti, de unde continua lupta de gherila, formând Armata Rosie Chineza. Patru ani mai târziu proclama, in regiunea muntoasa Jiangxi, o republica sovietica, impunându-se ca un lider autoritar. Regimul oficial, condus de Chaing Kai-Si, in calitate de presedinte al partidului Kuomitang, declanseaza o campanie de represiune, soldata cu numeroase esecuri pentru comunisti. Confruntat cu opozitia tot mai vehementa a colegilor sai, Mao este inlocuit la vârful partidului de Ciu En Lai si alti adepti ai liniei „bolsevismului sovietic”, dar redevine o figura proeminenta dupa ce organizeaza cu succes Marsul cel Lung, in 1934.
In timpul razboiului chino-japonez, a colaborat cu regimul lui Chiang Kai-Si, pentru alungarea agresorilor, dupa care va impune Republica Populara, in urma unui sângeros razboi civil contra trupelor nationaliste. Dupa 1949 devine sef de facto al statului chinez, impunând o politica economica – Marele salt inainte – care va esua lamentabil, provocând milioane de victime. Ca si Stalin, Mao ramâne o personalitate controversata a lumii contemporane, unii considerându-l un salvator al natiunii chineze, altii unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei, prin prisma zecilor de milioane de oameni care au pierit din cauza lui.
GABRIEL TUDOR
Comentarii